Tace și abia își trage sufletul, rochia ei este dintr-un fel de lana subtire de tot, de un verde crud ca de primavara, îi sta de minune și pe furis mă uit la formele sanilor conturati bine de tot sub rochia care se termina în partea de sus cu un guleras voalat, și-a pus centura și îi cade perfect între sâni amplificand privelistea, m-as opri acum și i-as manui cu o finete masandu-i și jucandu-mă cu ei…
Hai ca știu unde o duc, întâi să o răcoresc, o plimbare pe faleza seara, sub briza marii, face furori. Coboram către poarta 1 port și parchez masina jos în parcarea de angajati de lângă „ Javra Marii ”, nu-mi fac griji, multi mă cunosc acolo și patronii îmi sunt prieteni, comisioane vechi și noi. Trec prin spate, și îi deschid portiera, să las impresia buna, întind mână și o ajut să coboare.
– Bun, începem cu un moment de relaxare și racorire, briza face bine la ten seara și observ ca ai nevoie…
– Oh, mulțumesc, chiar am și e chiar plăcută o plimbare, să ne cunoastem mai bine… Zice mai calma de data asta.
– Acum, îmi poti povesti ce ai patit, ca sunt curios de ce veneai dinspre spital…
– Ahmmm, ce să vezi… Visam eu așa și m-am trezit ca până să cobor s-au închis usile și… Autobuzul a plecat, plus ca nu te-am vazut acolo… Era doar o masina și atat, pe avarii…
– În masina eram eu… Cu gâtul lungit… Zambeste
– Am coborat la prima și am luat-o la fuga înapoi, oricum am intarziat puțîn și… Ca să fie toate bune, niște animale într-o masina opresc să mă intrebe daca-s singurica… Ce să le zic… Ce ți-am zis și tie prima data…
– Aha, mulțumesc.. . Frumos.. .
– Pai, n-a fost cu intenție, promit ca mă revansez…
– Mai ramanea să îmi arunci și cu o piatra-n geam…
Rade senin. Îi sta bine cum este asortata, în rochia asta verde, cercei rosii care îi atarna de sub buclele aurii, foarte puțin machiata și rujata, pantofii cu toc cui și un pic de platforma în fata, nu foarte înaltă, epilata de curand, asta observasem și de dimineață, burtica se zarea fad bombata, se observa doar daca priveai insistent când își mișcă șoldurile, urma unor bretelute laterale, pulpele bine delimitate și gambele excelent ondulate în timp ce pasea, miscandu-și fesele de jumatate din populatia masculina de pe faleza intorcea capul…
-Îți sta superb, mă trezesc gandind cu voce tare.. .
– Acelasi lucru îl pot spune și eu despre tine, chiar îmi imaginam cum ți-ar sta într-o bluza de culoare alba, îți lipseste sapca de marinar, „domnule Goe”, rade frumos…
Rad și eu, adevarul ca pe acasa aveam și o sapca de marinar, mai foloseam echipamentul asta când ieseam pe mare cu prietenii sau cu anumite „ domnisoare” și faceam pe musul (mus: elev marinar, fără un grad militar anume, ucenic, invatacel în ale marinariei, ce face munci de baza și practica pe vapor/vas), cu diverse ocazii.
Potrivit situatiei, aveam cu mine și o bluza cu maneca lunga, nu sti niciodata când este nevoie să faci fata unei seri racoroase… Vizitam cazinoul, aproape ruinat și intram la acvariu, nu știu daca a dat drumul mâinii mele în câteva momente, poate doar cât am platit la casa și am primit biletele în rest, ori de mână, ori îmi proptea mână pe soldul ei și își împingea torsul de mine, ori de câte ori avea ocazia…
– Vrei să ne oprim un pic… Să stam pe o banca, daca vrei?
– Ți-a ajuns alergatul, cred ca ești extenuata, ne intoarcem și mergem să mancam ceva daca vrei.. . știu câteva restaurante bune.
– As vrea să stam jos, amandoi, te rog… Uite ne așezăm 10 minute și apoi mergem. Unde vrei tu…
– Bine… Ne așezăm pe una din putinele banci libere la acea ora, una mai retrasa lângă statuia lui Eminescu și a muzei, ce vegheaza sub bust și care poarta chipul Veronicai Micle.
Scoate din poseta mica rosie un portigaret cu ceva incrustatii îl deschide și scoate o țigară slim… își aprinde tacticos țigară și trage un fum adânc, expira rotocoale usoare de culoarea laptelui spalat cu apa și picior peste picior se uita la mine, nu spune nimic, nu întreb nimic, ne privim așa câteva zeci de secunde… Mai trage un fum, de data asta îmi pare ca mai puțin, expira intorcand capul într-o parte, se uita la mine în timp ce face asta și eu mă uit la ea…
Arunca țigară cât colo și se înfige direct pe buzele mele și începe un sărut dement, cu limbi, buze și dinti loviti, mă așteptăm să îi miroasa gura a tutun, dar simt un gust puternic de mentol amestecat cu ceva urme placute de cimbru și alte verdeturi uscate dar, nu de tutun, ciudat lucru, îmi zic în minte, să nu uit să o întreb ce fuma… O mână îi zboară sub tricou și își împinge bustul cum poate peste mine, îmi rupe buzele de câteva ori și mă umple de pupaceli pe fata, nas ochi, nu se mai oprea, n-apucam să răspund sarutarilor ce veneau din toate directiile, statea când cu capul aplecat pe dreapta, când pe stânga, își arunca un picior peste pulpele mele și cu celălalt se inghesuie în genunchii mei…
– Mi-a fost dor de tine, de buzele astea, toata ziua n-am avut stare, îmi șoptește aproape de ureche când se mai linisteste… Mă asalteaza într-un mod plăcut cu pupaceli.
– Du-mă în alta parte, într-un loc mai linistit, într-un parc oriunde, să fim doar noi doi, doar noi și o banca pe care să ne sarutam, îmi este foame să te sărut. .
Ce să zic… știam câteva locuri bune și nu prea calcate de turistii dornici să își traga câte un futai pe banci solitare, Mamaia avea zeci de astfel de locuri, dar cele câteva banci din oras cu vedere de vis către plaja, mai ales în serile când luna rasare la ore perfecte…
Erau putine și foarte bine camuflate de publicul larg, rareori și puțini își dadeau seama ca în spatele unui gard înalt, se afla o banca cu vedere totala către plaja, sau câteva trepte asezate strategic pe lângă un zid din peninsula te poarta către banci din piatra slefuita perfect cât să stea 2 sau 3 persoane și care deseori îți ofereau doar câțiva zeci de centimetrii de pavaj înainte să cazi în haul cascat între plaja și faleza… Copilarisem în zona și știam „Peninsula” ca palmele mainilor mele.
Multe dintre bancile acelea se aflau în zona dintre „Creion” și „Zorile”, era un punct bun de mangaiat o buca, un soft sex, ceva de facut pofta de mancare și apoi incheiat seara la unul din minihotelurile de pe lângă intrarea în Mamaia… Erau vremurile în care, abia se conturau primele afaceri cu one night room.
Zis și facut, ajungem la masina, execut maiestuos aceleasi gesturi politicoase, închid usa, prin spate, urcat volan, pornim…
– Și cât de intim să fie locul ales.. . ?
– Cât să fim doar noi doi, discret și atractiv, surprinde-mă într-un mod plăcut… îmi zice în timp ce cu coada ochiului observ ca ochii îi sunt țintă pe mine și zambeste…
– Nu-i departe dar, e destul de intim și perfect pentru un sărut furat sub clar de luna…
– Uimeste-mă… Rade, îi vad flacarile în ochi…
Viram la dreapta și întru în parcarea subterana de la „Creion”, apas pe butonul de la interfon, îi zic numarul de inmatriculare portarului din cabina mica și poarta se deschide încet, întreabă la ce apartament merg și răspund ca doar am nevoie să las masina 2 ore… știe mesajul.
Iesim de sub parcare, pe la treptele ce dau azi pe terasa „CCINC” (Camera de comert industrie și navigatie) și unde terasa de afara se termina, sunt câteva banci curate și ferite de orice ochi nedoriti, vederea către plaja Modern este perfectă și faleza porneste chiar din baza betonata a fundatiei, facand cele 3 banci să para suspendate în aer, fiind mascate de mici trepte ce coboara din ambele părți, greu de observat de jos de pe plaja dar și de sus din apartamente.
Coboram încet treptele și rămâne blocata admirand peisajul nocturn și luna care tocmai rasarea din mare creand un covor auriu de la orizont până la plaja de nisip…
– Uau… Dar chiar ca sti unde să duci cuceririle, câte inimi ai vrajit pe aici?
– Așa zici?
– Sunt curioasa… Se așează pe lespedea de piatra frumos slefuita și curata, calda încă de la soarele ce a batut pe ea până pe la orele 3 jumate . -Oh.. . E fierbintica.. .
– Eh… Zambesc strengareste la ea…
– Hai, vino lângă mine, își ridică picioarele și se cuibareste la pieptul meu, în timp ce mă las pe spate și o fortez să se intoarca și să stea pe pulpele mele, întinde gâtul și începem să ne sarutam, mână îmi aluneca pe sânii ei minunati și o strecor pe sub deschiderea dintre rochia ei fără maneca și brat, îi simt sânul fierbinte și se împinge fortandu-mă să retrag mână și să o las pe spatele ei, aproape de fermoarul care închide rochia la spate, până aproape de gât, fermoar ce observ ca se lungeste până aproape de fese și care este mascat destul de bine de tivuri…
Moooor să-l deschid cu o mână… Sta pe o parte, am genunchii puțin ridicati de garduletul ce desparte haul de marginea trotuarului și se sprijina cu coastele pe pulpele mele. Îmi ridică tricoul și începe să mă sărute agresiv pe abdomen și pe piept, îi ridic capul și o sărut, mâinile ei mă mângâie pe spate și nu dureaza mult până ajung la sireturile care îmi tin pantalonii, pula îmi este deja intarita și îi aplica un sărut cu buzele uscate direct prin pantaloni, aproape ca o iau razna și as fute-o aici acum, ca un nebun, când vede pizda, i-as da de-ar plânge de durere în genunchii zgariati de mișcările unui futai spartan… Mă abtin, o las să controleze totul și îi tin isonul.
–
« Partea 7: cea mai lungă după-amiază· Partea 9: banca de lângă Eminescu »
Comments 1