Partea 1: Sub clar de lună

Pe plaja, daca vrei să te bronzezi cu adevarat, se merge dimineață…

Pe la 7, ești gata de plecare, cel târziu la 8 să fi instalat și la 11 jumate, dispari la terase. Servesti pranzul, bei o bere, stai și te uiti la viitorii raci fierti, în primele două zile dorm pe plaja ca disperatii și restul concediului, zac în camere cu arsuri solare…

Te intorci pe la 4 jumate 5, perfect… Bronz garantat în 3 zile, daca te intorci pe toate părțile…

Așa ca, dimineață pe la 7 și jumate, când marea era calma și briza abia adia, îmi parchez masina sus la „rondou”, unde era înainte consulatul diplomatic al Cehoslovaciei (actuala vila Șuțu). Cobor frumos treptele și mă infintez în picioarele goale, slipul de înot, ochelarii de apa și chef de înotat, direct lângă acel digul „Y”, de obicei ieseam din „lighean” și dadeam un ocol până la farul rosu apoi, faceam o întoarcere alternand stilurile de înot, ultimii 200m îi faceam pe stilul spate, cu mici opriri și mă odihneam facand pluta, până ce ajungeam cu picioarele pe fundul apei.

Stand în pluta, mă miscam încet…

– Cum faci asta? Aud lângă mine o voce de domnisoara.. .

Mă trezesc din reveria în care eram cu ochii semideschisi, protejati de ochelarii de apa, cunosc la perfectie fiecare element al digului și apa nu era chiar mica în zona, se apropia de 1m și 80cm adâncime…

– Cum fac ce?…

– Cum stai așa pe spate și plutești? – Te urmaresc de ceva vreme de pe dig, cum faci?

Încă nu îmi schimb poziția, vocea vine de undeva din spatele meu, cu accent moldovenesc bine conturat, dinspre mal, de la circa 7 sau 8m, nu întorc nici capul, în schimb, fac câteva mișcări din mâini cu palmele inchise și mă rotesc cu picioarele către mal, abia atunci vad prin fumuriul ochelarilor, un cap blond și o domnisoara care se chinuia să dea din mâini, un pic disperata.. .

– Buna, te rog să te indrepti către mal, ești destul de bine trecuta de geamandura…

– Să știi ca știu să înot dar, cum faci asta?

Îmi las picioarele să alunece în adâncul apei și mă indrept din tors, revin la verticala și „calc” apa cu mâinile și picioarele…

– Ia… Stai și pe loc…

În jurul meu se invarte capul blond, imitand o broasca ce încearcă să se tina la suprafata în apa sarata care, oricum reduce din greutatea unui corp din cauza salinitatii ridicate.

– Te rog frumos, vei obosi și o să îți fie greu să te intorci către mal…

– Sincer, am obosit deja dar, vreau să îmi arati cum faci astea…

În timp ce vorbea, apa îi ajungea până la barbie, vorbea un pic printre stropii de apa agitata de bratele care, efectiv vanturau apa cu palmele întinse la maxim și degetele deschise larg, așa vedeam prin apa…

– Întâi, tine degetele lipite, toate și palma întinsă…

Executa rapid indicatia și observ ca începe să se miste mai ușor prin apa, viteza crescuse simtitor și tot se invartea în jurul meu ca o albina în jurul unei flori…

– Aha, e mai bine… și acum?

– Acum, diminuezi viteza cu care dai din mâini prin apa, te ajută să îți pastrezi fortele, când ai nevoie…

– Aha, mulțumesc frumos…

Convins ca discutia a luat sfarsit, trag aer în piept, mă scufund până ajung la câțiva cm de fundul nisipos și mă propulsez infigand bine degetele în nisip și tragand cu putere… Mă „cataram” în acest fel circa 20 sau 30m pe sub apa, uneori și mai mult daca eram odihnit bine.

Ies la suprafata și mă pregatesc să iau o noua gura de aer ca să îmi continui periplul de pe fundul marii când, din spatele meu se aude printre plecaituri de apa batuta cu bratele în disperare…

– Staiii.. . Heiii ajutor.. . Heiiii.. . (ceva nedeslusit)…

Vai de viață mea, alta victima venita la mare și inecata în prima zi… Mă întorc rapid și mă apropii, vadit obosita… Striga lângă urechea mea.

– Tine-mă ca mă înec, te rog, ajută-mă.. .

– Stai calma…

– CALMA…? Ești NEBUN?

Se arunca peste mine și mă trage de par, ochelarii îmi zboară de pe ochi, se catara efectiv pe mine. Abia atingeam fundul cu varfurile degetelor de la picioare…

– Stai calma ca te palmuiesc… Nu fi panicata… Altfel mă ineci și pe mine.

Printre înghițituri de apa, încearcă să bolboreasca ceva, dispar în apa și îi ies în spate, o apuc de par cu o mână, mă împing cu torsul, o ajut să se ridice către suprafata apei cu bazinul și tinand-o de par, mă împing bine către mal câțiva metri…

– Ajuuu…

– Închide gura și calmeaza-te, ramai așa… Intelegi?

La suprafata apar doi sâni imensi, ascunsi insuficient de un sutien de plaja în dungile curcubeului, ce reusea cu greu să acopere aureolele și sfarcurile tari de la apa rece, cu forma lui triunghiulara… Mna.. . Stai concentrat.. .

-Nu mă lasă…

– Taci… Tine gura închisă și respira pe nas…

– Dar… îmi intră a…

– Tine-ți gura închisă… Sunt ferm și nu-i las spatiu să comenteze…

Continui să o trag de par, mai ușor, se lasă convinsa ca este cea mai buna varianta, bag mână sub ea și o împing de fund, cât să stea fix sub suprafata apei cu corpul și să o pot trage mai bine… – Întinde picioarele la maxim și le apropii… Așa…

Ne apropiem de mal, mai sunt circa 120 sau 150m și simt bine nisipul, deja ating bine nisipul cu piciorul care testa adancimea când și când, mă las la vertical, pun bine picioarele pe nisip, apa îmi vine la piept. Bag o mână pe lângă snurul de la sutien, în dreptul omoplatilor, îi dau drumul la par și o tin așa câteva momente să își revina…

– Închide ochii și relaxeaza-te… Vrea să deschida ochii și să se intoarca spre mine, când deschide gura, corpul ei își pierde echilibrul și ia o gura sanatoasa de apa, începe iar dansul ala disperat al unui om care își pierde simtul orientarii și se ineaca din lipsa de experienta a notiunilor de baza…

– Ah cah. Blaaalb, oracaie ceva, se aude și un ajutor, prin spuma și vartejurile create de mâinile ei disperate să se agate ceva. Și, ce să vezi, se agata de mine, efectiv se catara în capul meu, se urca pe mine, așa cum te urci într-un copac. Până să își dea seama, îi dispar din brate, o apuc de pulpe și o împing în sus, mă dau din nou la spatele ei, o prind de sub sâni cu bratul și o așez pe umar, mă ridic și mai fac câțiva pasi cu ea așa în spate. Normal ca se zbatea desi apa era la o distanta considerabila de ea… Ne oprim când apa îmi ajunge undeva la abdomen și o las încet jos…

– Am… Am vrut… Adica… Am vrut…

– Ai vrut să te ineci și nu stiai cum?

– Da… Adica, doream să…

Atinge nisipul cu picioarele și îi împing corpul încet în jos în apa, să îi induc starea de siguranta pe care o ai când simti „pamantul” sub picioare…

– Așa deci… Acum, trage aer încet și o să simti ca devii mai usoara, daca este nevoie, tuseste scurt apa ce simti ca vine din gât.

Tuseste de câteva ori, în timp ce respira, umerii se ridică deasupra apei și coboara când expira…

– Revin…

– Nu pleca… Stai…

– Ești în siguranta aici… Stai pe loc, respira…

Dispar în apa, să îmi caut ochelarii de înot… Vreo 10m mai departe, îi gasesc, sunt încă intacti, îi agit puțin să iasa nisipul din ei, îi așez la ochi și sub apa expir aerul pe gura, ca să îi golesc de apa, îi așez pe ochi și tot pe sub apa, încep intoarcerea… Ies lângă ea. Direct o palma în plina fata ca ochelarii zboară direct în apa… Mai și țipă ca isterica…

– Aaaaaaaa… Jutor… Care se stinge când își da seama ca tot eu eram…

– Asta era un fel de.. . Mulțumesc, ca mi-ai salvat viață! ?

– Am zis ca… E un rechin ceva… Nu știu… M-am speriat.

– Da și suntem pe plaja lângă Miami și e alerta de rechini… Care insfaca oameni ce vor să se inece…

– Aaaa… Hmmm…

Mă uit în apa curata de dimineață, ochelarii sunt lângă picior pe nisip, îi apuc cu

degetele de la picior și îi ridic ușor.

–

Partea 2: prima lecție »