Barbatii de culoare, dar nu cei de abanos, africani, ci aceaia mai ciocolatii din America, cu talie inalta, muschii elastici si alungiti, cu pielea fina si mata, deci acesti ”negri” m-au atras din totdeauna.
Am avut nenumarate vise si fantezii erotice cu baieti de culoare, evident sportivi sau chiar mai bine gimnasti.
Din nefericire pentru mine in lumea gimnasticii masculine numarul lor era destul de rar, iar la noi in Europa erau chiar foarte putini gimnasti de culoare. Mai vedeam cativa la Campionatele mondiale, desi fiind o competitie de top, la ea nu prea aveau acces gimnasti de culoare din tari latino-americane.
Acestia veneau in Europa mai degraba la concursurile de Grand Prix sau invitati speciali la Internationalele de Gimnastica ale unui stat fruntas, avansat in gimnastica. Deci de aceea nu am avut sansa sa fac sex cu un barbat de culoare pana la varsta de 19 ani.
Dar intr-o zi a rasarit soarele ”de ciocolata” si pe strada mea!
Eram in ultimul meu an de gimnastica profesionista, inainte de retragerea mea fortata, generata de mai multi factori. Dar pana atunci Federatia Romana de Gimnastica (FRG) a decis ca trebuia sa respect intocmai calendarul competitional initial si participarea mea la toate activitatile lotului national de gimnastica artistica masculina la care am fost inscris.
Campionatul International de Gimnastica Artistica al Romaniei, erau o competitie majora si importanta in calendarul competitional al Federatiei Internationale de Gimnastica (FIG) si la care participau sportivi valorosi din toata Europa dar si de pe alte continente.
De obicei, la rugamintea FIG, erau invitate si federatii de gimnastica din tari cu gimnastica in dezvoltare, dar mai ales din ”tarile prietene”, excomuniste. In acel an invitata speciala a fost Federatia Cubaneza, care avea legaturi de prietenie traditionale cu Federatia Romana de Gimnastica. Invitatia cuprindea si un cantonament comun de pregatire, inaintea competitiei.
Cubanezii au sosit cu toata gasca: baieti si fete, seniori si juniori (era o ocazie rara o asemenea invitatie in Europa, care nu trebuia ratata de catre cubanezi!). Cu tot cu staful tehnic, era cea mai numeroasa delegatie, dupa cea a Romaniei.
Pregatire comuna era planificata sa tina mai multe zile inainte de competitiei, fiind mare iures si aglomeratie la Sala Sportuilor Olimpia din Ploiesti, locul traditional de desfasurare Campionatului. De dimineata pana seara se succedau antrenamentele pe serii si categorii, Sala fiind un furnicar.
In sfarsit, aveam ocazia sa lucrez cu gimnasti de culoare, majoritatea baietilor cubanezi fiind negri si mulatri, cu niste trupuri de vis, frumoase si bine lucrate. Lucrand impreuna in echipe mixte, romani si cubanezi, salivam de pofta si nu ma mai saturam sa-i admir.
Dar ce folos! Cubanezii erau pe atunci sub dictatura regimului comunist a lui Castro si nu imi venea sa cred ca vreunul ar fi gay, dar inca sa recunoasca asa ceva! Doar asa a fost si in Romania cu doar cativa ani inainte.
De aceea nu ratam ocazia si de fiecare data cand cubanezii se retrageau la vestiare ma infiintam si eu acolo, dandu-ma obosit si dorind sa ma racoresc la dus.
Dusul a fost o imprudenta fatala, de la atatea trupuri minunate de baieti de ”ciocolata cu lapte”, m-am excitat foarte tare si am fugit repede la vestiar cu prosopul acoperindu-mi ”rusinea neascultatoare”.
Spre seara, vestiarul s-a mai golit, asa ca am decis sa fac si eu un dus ca lumea. Crezand ca nu mai e nimeni am intrat fara nici o grija si am inceput sa ma spal.
Deodata am observat ca in colt, la cel mai indepartat dus, se spala un barbat. Si era de culoare!! Ura!! Vazand ca apele siroiau peste fata lui si nu ma putea vedea m-am mutat la dusul din fata lui.
Surpriza mare! Era Ernesto! – un renumit gimnast cubanez, cativa ani multiplu campion national, dar si cu rezultate internationale frumoase la mondiale, Grand Prix-uri si competitiile panamericane. Il stiam de cand activa ca gimnast, eu fiind atunci junior. Intre timp s-a retras din activitatea competitionala, devenind antrenor la lotul national cubanez.
Nu credeam ca ma cunostea prea bine, asa ca nu m-am formalizat si am inceput sa ma holbez la el fara rusine, avand totusi grija sa-mi stapanesc trairile si starea de excitare.
Ernesto, era un barbat absolut superb, avea circa 30 de ani, de inaltime medie, cam cat mine, de culoarea ciocolatei cu lapte, cu muschii alungiti si eleganti, fara sa fie exagerati, un corp perfect proportionat, un spate larg si musculos, un piept generos, un abdomen plat si alungit, tapetat cu pachetele, picioare ferme si bine imbracate cu muschi, brate lungi rotunjite de muschi puternici, un cap viril dar frumos, acoperit cu par scurt si foarte inelat. Deoarece nu mai era sportiv activ, trupul lui nu mai era epilat, asa ca pe picioare, fese, piept si abdomen avea o pilozitate marunta si creata, specifica barbatilor de culoare. Ce mai, era divin!
Stateam nemiscat sub apa calduta a dusului si nu-mi mai dezlipeam ochii de la el. Deodata tipul si-a scos capul de sub suvoiul dusului, si-a sters fata si zarindu-ma cum il sorbeam din priviri mi-a zambit amical si m-a salutat.
– Salut, foarte bun este dusul acum! Face bine la muschi si relaxeaza. Place si la tine? Ernesto vorbea o engleza cam stricata, cu un puternic accent hispanic, dar oricum inteligibila.
– Da, dupa atatea ore de antrenament dusul acesta este o minune, domnule Ernesto.
– Tu cunosti la mine? Stii cine este eu? Ma bucur tare mult!! Nu m-am asteptat la asta, aici in Romania si la Europa in general! Tu esti cine?
– Domnule Ernesto, ati fost un campion, va cunosc de foarte multi ani, de la Mondialele de la Birmingham si Paris, de la Grand Prixu-rile de la Moscova, Cottbus si Budapesta. Pe vremea aceea eu eram junior, dar va urmaream evolutiile cu mult interes. Ma numesc Vicentiu Manea, Vic cum ma cunosc prietenii din gimnastica.
Ernesto a iesit cu totul de sub dus si mi-a strans mana barbateste in semn de apreciere si prietenie.
– Cred ca cunosc putin la tine. Cred ca te-am mai vazut pe afara la competitii. Erai tu prieten micut la Andy si Vitaly ? Spune la mine Ernesto, nu domnule. Daca vrei, fim prieteni!
Asocierea mea cu fostul meu iubit Andy si cu celalt iubit, bielorusul Vitaly, nu parea sa fie de bun augur. Asa ca, precaut, am batut in retragere, dorind sa termin discutia.
– Bine Ernesto, putem fi prieteni! Eu am multi prieteni gimnasti peste tot, nu numai Andy si Vitaly. Imi place sa fiu prieten cu marii campioni pentru ca am foarte multe de invatat de la ei. Andy, Vitaly dar si multi altii, au fost pentru mine niste maestrii, niste profesori! Acum te las sa iti termini dusul!
– Stai, stai Vic! Nu suparat pe mine! Eu apreciat mult ca tu inca junior, fost prieten dulce cu asa mare campioni. Si admirat mult asta la tine! Uite, eu inca nu vorbit personal cu nici unul din ei, iar tu prieten cu ei de la juniorat.
– OK, dar oricum eu am terminat dusul!
Dar cubanezul nu s-a dat batut. M-a apucat strans de mana dreapta si privindu-ma patrunzator si staruitor, m-a surprins cu rugamintea sa:
– Vic, asteapta inca putin, termin si eu dus si mai vorbim. Mie tare mult place de tine! Am vazut azi ce bine lucrezi, un mare talent esti tu! Vei deveni un mare campion, ca si Andy, ca si Vitaly. Numai un moment. Rugaminte mare la tine, sa speli spatele meu un putin. OK?
Nu puteam rata asa ceva! Sa-l spal si sa-l mangai pe spate pe marele Ernesto! Am acceptat imediat si am umplut buretele cu propriul meu spumant.
– Intoarce-te cu spatele, Ernesto!
Acesata s-a executat docil iar eu am inceput metodic sa-i frec spatele cu buretele imbibat pana la refuz cu spumant placut mirositor. Sovoaiele de clabuci parfumati se scurgeau provocator si contrastant de-a lungul spatelui sau ciocolatiu, masiv si musculos, terminandu-se intr-un paraias ce se pierdea printre fesele rotunde, ferme si usor paroase, atat de apetisante ca ma abtineam cu greu sa nu le musc putin. Am inceput sa-i masez umerii si ceafa, iar Ernesto gemea incantat de placere.
– Asa, foarte bine este, apasa mai tare, ”Ah, qué bueno está!” (Ah, ce bine e!), Vic nu te opri, place mult la mine, ah! Asa, ”muy bien!” (foarte bine!), mai jos pe spate. Ah draga Vic, ”es una locura muy dulce!” (este o nebunie foarte dulce)
Din cand in cand, in efortul masajului, cocoselul meu intarit si avantat bataios in sus se lovea involuntar de fesele lui Ernesto, dar acesta nu zicea nimic sau se prefacea ca nici nu a simtit. Banuind ca exclamatiile si gemetele de placere tot mai dese aveau si alta cauza decat masajul, m-am uitat spre anteriorul lui Ernesto si am vazut ceva incredibil, un falus negru si imens, depasind usor 25 de cm. Eram lamurit si incantat. De acum Ernesto era al meu! Trebuia sa fie al meu!
Deodata din vestiar s-a auzit galagie si voci vesele de baieti. Brusc, Ernesto a intors clapeta dusului pe apa rece si un suvoi de gheata ne-a cotropit pe amandoi. La fel de repede sculele noastre au revenit cuminti la starea de repaus si am iesit stergandu-ne energic cu prosoapele. In vestiar un grup de baieti cubanezi, foarte tineri, toti ciocolatii, atletici si frumosi se dezechipau de zor pentru dus. La vederea lui Ernesto s-a starnit un entuziasm general:
– ”Hola Ernesto! Hola el campeon! Hola jefe! Hola capitán! Como fue tu ducha? Fue bueno en la ducha”? (Bună Ernesto! Salut campionule! Salut sefule! Salut capitane! Cum a fost dușul tău? A fost bine la duș?)
– ”Hola muchachos! Si, la ducha fue muy agradable”! (Buna baieti! Da, dușul a fost foarte placut)!
Zicand chestia cu dusul minunat, Ernesto s-a intors spre mine, mi-a zambit si mi-a facut cu ochiul in mod complice.
– ”Chicos, sin ruido! Somos los últimos aquí. Andad rápidamente a la ducha! Os espero a todos en el autobús!” (Băieți, fără galagie! Suntem ultimii aici. Mergeti repede la duș! Vă aștept pe toți la autocar!)
Odata cubanezii intrati la dus, Ernesto s-a apropiat de mine, m-a prins amical de umar si zambindu-mi foarte prietenos mi-a soptit:
– Draga Vic, te rog vii la mine seara asta! Camera 112, Hotel Central ! Vreau vorbim si cunoastem mai bine! OK Vic? Te rog, fara refuz!
– OK, Ernesto, la ora 20 voi fi la tine! Camera 112. Bye, Ernesto!
– ”Adiós, querido amigo!” (La revedere dragul meu prieten!)
(va continua)
