Astazi m-am intilnit pentru a cita oara cu studentul simpatic care s-a mutat pe palier. Interesant e ca nu l-am vazut niciodata cu nimeni, in ciuda faptului ca arata traznet. De fiecare data, ma urmareste cu ochi avizi si isi intoarce capul mimind nepasarea cind ma uit catre el. De data asta am zis ca trebuie sa aflu macar cum il cheama.
Aveam o sacosa cu fructe pe care m-am prefacut ca o scap, neindeminatica de mine. Ananasul a cazut in ciuf si s-a rostogolit la citiva metri, merele s-au imprastiat, iar strugurii fff dulci s-au pravalit lesinati pe scari. Cliseul era mai pregnant daca scapam mapa plina de hirtii (pe care n-o aveam). Domnul s-a repezit ca un hultan sa ma ajute, multumind proniei ceresti ca a prins un asa prilej. Eu o faceam pe bosumflata si imi aduceam reprosuri inaptitudinii elementare de a tine o sacosa.
Dupa ce am adunat tot, mi-am ridicat privirea si i-am zimbit cit de angelic am putut: – Eu sint Curvette (a se inlocui cu prenumele meu). -Mircea, imi pare bine, mi-a raspuns si mi-a intins o mina nici prea mare nici prea mica, nici prea ferma nici prea moale. Degetele insa ii erau in regula, unghiile ingrijite si exhala un discret parfum (probabil ceva de la Issey). Am intrezarit cu satisfactie un smoc de par care ii iesea pe deasupra penultimului nasture de la camasa. “Ah, un pic paros, exact cum trebuie” mi-am frecat palmele imaginare si mi-am continuat smiorcaiala si scuzele pentru deranj.
Mircea are o voce groasa, vibranta si m-a asigurat cu calm si sigur pe el ca nu e nici o problema si ca placerea e de partea sa. Marul lui Adam i se plimba destul de des in sus si-n jos, fapt pentru care am dedus ca se simtea totusi stinjenit. Mi-am inhatat papornita, i-am multumit inca o data, l-am atins in treacat pe brat unde mina mea a zabovit o fractiune mai mult decit normal si am urcat cele trei trepte ale scarii blocului deplasindu-mi bazinul cu o amplitudine ceva mai mare decit cea normala. Aceasta miscare permite cutei de sub fesa sa se afirme in mod savant si sa-mi demarce fundul bombat fara a cadea prea mult in vulgar (asta m-a invatat unul dintre primii mei clienti fideli, un fel de tata pentru mine). Miscarea e indelung studiata si nu a dat gres niciodata la clientii care mai nutreau indoieli. Ma intreb daca o sa functioneze si la Mircea.
Gina spune ca daca nu e fraier, o sa se infiinteze la usa sa ceara o cana de zahar, ori una de untdelemn, ceva. E drept ca I-am lasat mingea in terenul lui. Acum, astept un rever devastator, ca al lui Federer. Gina m-a mai invatat cum sa fac sondaje, iar eu ma bucur ca un copil si lansez unul chiar acum, pentru ca sint foarte bucuroasa, impacienta si nu stiu cum sa procedez.
O sa astept voturile pina la ora 12, dupa care voi face exact ce spune vox populi.
P.S. Pe Mircea nu il cheama, evident, asa.
P.P.S. Mircea, daca imi citesti blogul, te rog sa suni la usa. Ma ocup eu de rest.
Te pupa vecinuțu tau de la 16!
Nu ai intuit greșit…am fost surprins de zambetul tau si umpic emotionat.