Bufonul cabalin ma asediaza. Azinoapte a dorit sa ramin cu el, sa dorm cu el, sa mincam, sa ascultam muzica de rock si de jazz din statele unite ale americii, sa jucam cricket si ping-pong si sa facem concursuri de strimbaturi. Le-am bifat pe toate, desi nu stiu care e motivul acestui subit si intens interes pentru mine. Am refuzat sa particip la concursul de flegmat departe, pentru ca era in mod obvios un cliseu de tip Titanic. Am ris cu pofta, din nou. Totusi, nu reusesc sa filtrez aceste experiente altfel decit “profesional” si tarifez timpul pe care il petrecem. Poate si pentru ca fizic, englezoiul e mediocru. Are pielea umeda si punctata de alunite si pistrui. Coastele i se deseneaza evident pe sub pielea de batracian, iar sternul prea scurt creeaza o depresiune in mijlocul pieptului, ca o gaura de glonte. Marele lui merit e ca e neobosit si histrionic si ca ma face sa traiesc viata ca pe o distractie permanenta.
Câteva fanteziitari de tot
Cred, insa, ca la fel ca toti clownii are si o puternica dimensiune tragica pe care nu o lasa sa erupa. Se comporta ca un om caruia tocmai i s-a intimplat ceva tragic si da muzica la maximum pentru a-i alunga gindurile. In acest caz particular, eu sint muzica. Uneori, ma ingrijoreaza. Cere de la room service sticle intregi de bautura, se imbata si poarta discutii interminabile cu receptia in legatura cu preturile prohibitive ale alcoolului si cu scandaloasele adaosuri practicate de unitate (mi-au spus baietii de la intrare). Are un fular imens, cafe au lait, pe care il poarta prin camera (gol fiind) si aprinde o noua tigara inainte sa o termine pe cea de dinainte (de care uita). In prezenta mea, mimica si gestica i se amplifica. Azinoapte, nu a(m) dormit deloc. L-am lasat istovit, cu tolba goala de gaguri si semen. In curind pleaca. In ciuda faptului ca e induiosator si simpatic, ma bucur ca scap de el.
