Tipul e un monstru. M-a tinut captiva in casa lui luxoasa pana am crezut ca ma iau dracii de la atata liniste. Dupa multe insistente din partea mea, am plecat astazi cateva zile in Londra pentru a ma dezintoxica de liniste. Functioneaza de minune! Londra este o locatie minunata pentru shopping si pentru baile de multime.
Nesimtitul mi-a pus conditie pentru venirea la Londra: sa conduc eu masina, un Jaguar Sovereign leat cu mine, cred. Credea ca ma incuie. Imi subestima apetitul de shopping. Condusul pe partea dreapta e la fel de incomod ca si masturbarea cu mina stinga, insa mult mai periculos. Cel mai greu e sa te asiguri la cedeaza trecerea pentru ca te uiti mereu in partea din care nu vin masinile. Era sa murim de citeva ori. Cabalinul ridea. Lui oricum nu-i pasa in perioada asta daca moare sau daca traieste… Sa schimb vitezele cu stinga m-am obisnuit deja. La fel, cu senzatia ciudata ca esti tot timpul in depasire.
I-am cunoscut copiii, pe Liz si pe Charles. Liz e mica si are inca frumusetea si candoarea pe care o au mai mult copiii blonzi decit restul. O sa fie o femeie cu un fizic modest si cu inima buna care o sa mearga la cele mai bune scoli din Anglia. Ea nu intelege prea bine ce se intimpla. Charles e ca un arici, traverseaza doua perioade grele care se suprapun: pubertatea si moartea prematura a mamei. Cabalinul e vaduv de trei luni si ma striga de cele mai multe ori Chloe, ca pe raposata. Nu ma deranjeaza, atita vreme cit il face sa se simta mai bine. De cind am ajuns la Brighton, cabalinul a baut incontinuu. Servitoarea e ingrijorata. Mi-a spus ca nu l-a vazut niciodata asa. Practic, si asta m-a facut sa ma simt in plus. Ma simteam ca un bibelou. Doar Liz ma baga in seama. Ea stie ca sint o colega de-a mamei ei. Charles si-a dat seama cine sint si cam cite parale fac.
La Brighton, programul era spartan si gravita in jurul orelor de luat masa. La ora 9 se lua un breakfast continental in livingul cu lambriuri si cu trofee de vinatoare, la 14 se minca din nou, iar seara gongul batea pentru ultima oara la 19. Mincam intr-o liniste mormintala, concentrati la farfurii. Se auzeau doar furculitele care loveau portelanul si carii din lambriuri. Seara, cabalinul era deja transfigurat de alcool si de la masa mergea direct in biroul lui unde adormea imbracat. Nu se mai putea asa.
Azi, cabalinul s-a mai inveselit si i-au revenit glumele. Nu toate. Am mers pe Regent Street cum merg copii cu urarea: din poarta-n poarta. L-am obligat sa alergam in Hyde Park pentru ca simteam acut lipsa exercitiilor fizice. S-a conformat fara sa cricneasca aratind o forma fizica pe care n-am observat-o in pat. De cind am venit in Anglia nu am facut niciodata sex. M-a luat de suplinitoare de nevasta. So far so good.
Am mers si in Soho si am cheltuit citeva sute de lire pe gadgeturi sexuale. El a insistat. Probabil ca o sa recupereze asta seara inactivitatea din ultimele zile. Sper sa-l inveselesc. O sa fac tot ce-si doreste. Am inceput sa tin la el, un sentiment amestecat in care ingredientul principal e mila. Ma gasesc neputincioasa in fata dramei pe care o traverseaza. Eu nu stiu sa fac altceva in afara de sex.
