Felatii rusesti – domnisoara Elocika

Căpitanul Oleg Lughin coborî pe dig… Cazinoul din Soci sclipea în soarele de mai… Cu geanta în mînă, nervos, bărbatul ajunse la bulevard şi, în parcul ăla mic, îl văzu pe puştiul ăla ciudat, aurolacul ăla cu figură de zombi… Merse la el, încrezător… De 4 ori puştiul îl ajutase şi-l dusese la nişte fete drăguţe… Studente uluitoare, dispuse să sugă, dar fără să-l ruineze… O minune ! Pentru că ce e mai înfiorător, cînd luni de neejaculare în testicule, decît să fii desfăcut la şliţ şi supt pe îndelete, de o necunoscută drăguţă? Şi, la capăt, s-o împroşti drept peste faţă ? Şi ea să rămînă aşa, năclăită, privindu-te senină?

Se gîndi la frumoasa şi frigida lui soţie, pură şi cuminte, care nu suporta nici măcar să stea goală în lumina veiozei… Apoi se gîndi la celelalte, fetele ţi femeile dezinhibate sexual din Soci.

Puştiul îl vazu. Era negricios, jegos şi descult. Veni la el… Şefu’, salut ! Am una nouă… Marfă, şefu’. Îi intinse o poză. Poza unei fete tinere de vreo 24 de ani. Era o poză fotocopiată, alb-negru, de buletin: capul unei fete drăguţe şi triste, cu ochi mari şi nas acvilin si păr lung. Un val brutal de excitare sexuală îl răscoli la pîntec şi testiculele parcă-l anunţară că trebuie golite. Întreba pe puşti de pret. Puştiul îi zise cifra, rînjind, şi-l informă ca fata o face numai la ea acasă. Apoi îi spuse adresa.

Puştiul întinse palma… Îi dadu banii… Contravaloarea informaţiilor lui preţioase. Apoi, încordat ca un arc, căpitanul luă un taxi. În loc să meargă acasă la dulcea lui soţie intelectuală, se ducea orbeşte într-un cartier muncitoresc să se lase supt de o frumoasă necunoscută, cu toate riscurile…

Era cam 11 dimineata şi era cald. Simţea cum efectiv testiculele îl dor… Coborî din taxiu, în cartierul Vorski, cu hîrtiuţa cu adresa în mînă. Se plimbă vreo 30 de minute, înjurînd, printre blocurile comuniste identice şi oribile, confort III, căutînd. Y2, Y3… Toate erau la fel… În sfîrşit găsi blocul, apoi dibui scara dorită printr-o ceată de copii jegosi… Apartamentul 12. Sună. Linişte. Se auzeau doar vocile copiilor şi claxoanele de maşini. Sună iar şi înjură. Oare luase plasă ? Deodată iala păcăni şi se ivi o bătrînică. O privi, jenat.

– Buna-ziua. Domnişoara Elocika e acasă ?

Bătrina parca era muta. Fara un cuvint, baba ii facu un semn si o lua inainte pe hol, tirsiindu-si papucii si ii arata o usa. In apartament mirosea a urina de pisici… Oleg Lughin batu si auzi, rascolit, o voce placuta de fata tinara care ii raspunse…

– Da ! Intră !

Tulburat, cu inima zvicnind de emotiile dinaintea contactului cu o fata necunoscută,, capitanul deschise usa si avu, in clipele urmatoare, un soc psihic cumplit si se facu alb. Intr-o camera mică, foarte ingrijita si curata, linga o masa si un pat, intr-un carucior cu rotile, se afla o fata blondă de vreo 20 de ani, cu păr lung, cu un pled peste picioare si o carte in mina si, recunoscu, cu groaza, pe fata din poza pustiului.

Sufocindu-se de jena, se bilbii.

– Eu… Va rog sa ma iertati…

Reflex, vru sa reinchida usa, cind ea striga spre el, cu vocea ei cristalină…

– Hei, domnu’, dar intrati, va rog ! Veniti din partea lui Igor, nu ?

Igor era porecla aurolacului. Asudind, capitanul zise ca da. Fata lasa cartea si zimbi moale.

– Dar intrati, domnu’… Eu sunt Elocika, n-ati gresit… Luati loc, domnule, stiu de ce ati venit, nu trebuie sa va jenati… Stiu ca sunteti socat, dar intrati…

Crezînd că visează, bărbatul întră și se așeza pe marginea patului, privind-o incredul pe față din scaunul cu roțile cromate… Asta mai lipsea la starea lui de nervi și la cardiopatia lui, să dea peste o față hemiplegică care… Doamne… Își înghiți salivă. Jenă și paradoxul situației ireale îl sufocau… Îi venea să fugă și, totodată, frumusețea fetei din fotoliul cu roțile îl paraliza. Semăna, intr-un fel cu Ingrid Bergman, o Ingrid Bergman blondă, și, sub tricoul subțire, n avea sutien și căpitanul putea să-i ghicească sînii mari și rotunzi, goi… Frumoasa fată avea o gură cărnoasă și senzuală, nerujata, și totuși uluitor de roșie… Blonda din scaunul cu roțile îl privea, zîmbind…

– Cred că niște vin o să va liniștească…

Elocika rise amar, privindu-l cu ochii ei halucinant de albaștri.

– Of, știu, e greu la început… Toți bărbațîi au un șoc cînd mă văd… I-am zis lui Igor să tacă, să nu spună că-s hemiplegică, că altfel n-ar veni nimeni la o paralitică… Dar va veți obișnui… Vreți povestea mea ?

Față îi turna, calmă, puțîn vin și el lua paharul, recunoscător… Ea rise, privindu-l cum bea, tremurînd și stropindu-se cu vin peste cămășă…

– Am fost măritată 6 luni, apoi am avut accidentul ăla oribil de mășînă, și am rămas cum mă vedeți și iubitul meu a murit. Văduva la 25 de ani și paralitică, e ceva, nu ? Eram amîndoi studenți, frumoși și îndrăgostiți… Bătrînă este un fel de mătușa… Ea știe ce fac cu bărbațîi, dar mă înțelege… Trebuie să trăim și noi și, in plus, de ce să va mint, îmi place să ofer bărbaților ce nu le oferă soțiile lor și mă face să mai uit de starea mea… Nu-s o boarfa !

Căpitanul o privea cu ochii ieșiți din cap… Avea senzația stranie că-i într-o telenovelă sud-americană de prost-gust. Fata rise iar și-și dădu părul ei auriu pe după urechi…

– Of, Vania, soțul meu, Dumnezeu să-l ierte, n-a aflat, da-l înșelam. În draci. Într-un mod mai special. Aaaaa, știți, ador să sug, asta-i. Adică i-am făcut felatie lui văru-su, apoi lui frate-su, apoi celui mai bun prieten. Parcă înnebunisem, mă lăsam stropită de ei, ca o scroafă… și cred că Dumnezeu m-a pedepsit. De fapt, eu am făcut sex oral cu iubițîi mei anteriori, înainte de a fi dezvirginata. Adică voiam să fiu dezvirginata de cel care urmă să devină soțul meu și ii simțeam și pe ei tensionați, ce puteam să fac ? Și cred că asta m-a tîmpit puțîn. Și acum, cu toate că-s moartă de la buric în jos, mă relaxez cînd sug și simt un bărbat ejaculind lîngă mine. Și Peste mine… Probabil credeți că-s efectiv nebună.

Era de o sinceritate dezarmantă și deja căpitanul simțea că se excită, încet, dar sigur și că uită de faptul că față din scaun este hemiplegică.

– Ei, asta-i povestea mea patetică… Începem să ne jucăm, domnule căpitan,? Pentru că în două ore Igor s-ar putea să-mi mai trimită pe cineva. Apropos, am o întrebare: sunteți foarte. .. Plin ?

Oleg Lughin rise încet.

– Am 34 de zile în mine, domnișoară…

O văzu cum se cutremură și se zbirleste, frisonind toată.

– Brrrr… Știți, știu că-i o confesiune cam anormală, dar ADOR să văd MULTĂ spermă… Dumneavoastră știți că înainte de accident, dacă sugeam un penis mai mult de 30 de minute, aveam orgasm ? Așa, deodată ! Fără să mă masturbez ! Sunt foarte-foarte senzuală.

Lughin se înfioră de contrastul dintre față ei de intelectuală și modul în care vorbea de sex. Era în erecție și se ridică și veni lîngă fotoliul ei… Fata ridică brațele ei subțiri și-l privi, zîmbind.

– Tricoul, domnule căpitan…

Îi scoase, peste cap, tricoul și Elocika rămase cu sînii goi. Avea niște sîni splendizi, mari și rotunzi, cu sfircuri roz și lungi, foarte erectate. Era într-adevăr excitată. Îl privi lung cum îi privește uluit sînii goi și rîse moale.

– Asta-i tot ce pot să va ofer… Gură, degetele și sînii mei… Probabil, cînd vi se face felatie, va place să vedeți și picioarele goale ale unei femei, nu ? Regret, ale mele nu pot fi văzute… Dar fața și bustul meu cred că compensează puțîn faptul că nu-mi vedeți picioarele, nu ?

Căpitanul spuse că da. Blondina era prea frumoasă și bustul ei perfect îl innebunea. Merse în baie, se spală și reveni… Față își legase părul la spate într-o coadă… Nu mai zîmbea și se făcuse brusc palidă…

– Vreți să-mi dați prosopul ăla de pe pat ?. ..

Fata cu sînii goi îl așternu peste pledul de peste picioare și începu deodată să gîfîie. Îl privi în ochi.

– Domnule căpitan, vedeți, am început să gifii numai la ideea că voi face asta cu un bărbat necunoscut ! Eu nu mă prefac pentru că îmi PLACE. Altele sug și spun că, vai, le place, dar multe se prefac. Mie îmi place pe bune !

Îi plăcea să vorbească. Blonda începu să-i desfacă pantalonii, și căpitanul simți că tresare că electrocutat cînd îi simți degetele pe șliț.

– Domnișoară, pot să gem ?

Ea îl privi moale.

– Vai, dar puteți să urlați, să miorlăiți, să lătrați, să grohaiti, tanti e surdă-surdă, n-aude nimic.

Oleg Lughin gemu din străfunduri cînd blonda cu sînii goi îi coborî grăbită pantalonii laolaltă cu chiloții. Era într-adevăr excitată… Penisul lui mare și erect se destinse zvicnind dinaintea fetei. I-l apucă între degetele ei subțiri și umede…

Oleg Lughin se încorda.

– Aaaah, domnisoarăăăă….

Jucîndu-se cu mînă pe sexul și testiculele lui, Elocika îl privi iar fix.

– Vreți să vorbesc porcos, domnule căpitan ?

Bărbatul gemu iar, drept răspuns. Ea chicoti și începu să-l masturbeze conștiincioasă, cu mînă ei mică, lovindu-l cu pumnul ei mic în testicule. Elocika avea o mînă mică și fierbinte. Știa meserie.

– Aveți o pulă mișto, domnule căpitan, o pula mișto… Ah, ah, ce coaie mari și pline, pe care vreți să vi le goliți peste sînii mei de fată… Aaaaah, de-abia aștept să simt spermă dumneavoastră șiroindu-mi pe față…

Căpitanul țipă și o apucă de par și se împinse în scaunul cu rotile și crezu că explodează și Elocika se opri, chicotind…

– Era să ejaculati, hm ? Dar e clar, cred că TREBUIE să ejaculați.

Apoi Elocika nu mai răse… Ci îi apucă iar penisul cu două degete, se apleca și Elocika i-l apucă în gură ei cărnoasă și roșie, morfolindu-l. Cu ochii ridicați spre el.

Inundat de plăcerea sălbatică, o apucă de coamă ei blondă, cu glandul cufundat în salivă ei fierbinte, țipînd disperat. Și dîndu și seama că ce îi făcea fata era prea mult… și că nu are cum opri explozia din glandele lui pline de sperma adunată vreme de o lună. Se strădui să oprească explozia, dar în zadar.

Tot corpul lui cerea urgent eliberarea de tensiuni. Și Lughin se abandonă spasmelor: o apucă de umerii goi și un sîn gol, strigă ”Elocikaaaaa….” și gata, bărbatul simți acele de foc din șale și cu vaiere mari căptianul își deșertă testiculele peste fata felatoare din scaunul cu rotile, în vreo șase mari țîșnituri de spermă, peste fața și nasul și bărbia și sînii ei. Mai mai sî răstoarne scaunul ei cu rotile.

Era gata. Elocika rămase așa năclăită, privind spre el. Cu șiroaiele de spermă pe nas și pe la gură și pe sîni.

-Doamne, ce mult ați ejaculat… V-a plăcut să mă stropiți? Vă place să mă vedeți așa?

Lughin gîfîia, leoarcă de sudoare, în picioare lîngă fată, neputînd să zică nimic, după ejacularea aceea enormă, în care parcă și măduva spinării ieșise din el.

-va urma-

Autor lucius.ro@gmail.com