Se angajase la Consiliul Judetean prin ianuarie, la arhivă.
O fată șatenă, înăltuță, slabă, cu ochi frumoși.
Dar cam banală, însă mâini și picioare foarte delicate.
Se aflase că avea 27 ani și că e văduvă. Și sectantă, Iehovistă.
Era mereu destul de urâcioasă cu colegii. Nu zâmbea niciodată.
Soțul îi fusese ucis de un camion. Și o luase razna, se pare.
Arhiva CJ-ului era un fel de beci mare, la demisol, cu niște ferestre mici lângă tavan, veșnic luminat cu neoane, plin de rafturi cu dosare.
Camera mare dădea într-o cameră mică care era biroul domnișoarei.
Mirosea acolo a hârtie veche și a parfum de crini, de la domnișoara Madeleine.
Primul care a descoperit nevoile ei sexuale a fost domnul Mikloș, arhitectul-șef.
Un bărbat de 45 ani, încă suplu. Familist.
Se făcuse mai. Ea venea la birou foarte devreme, pe la 6 dimineata.
Și uite așa, într-o dimineață devreme domnul Mikloș merse la domnișoara de la arhivă, să caute un dosar. Clădirea era pustie.
Domnișoara Madeleine stătea la birou și bifa nișe fișe.
Mirosea a crini. Domnișoara era ceva mai machiată ca de obicei și își ridicase părul des într-un coc șic.
În primele minute, totul se petrecuse oficial. El o rugase să i găseasca niște dosare cu planșe, și ea se conformase. Adusese trei dosare, morocănoasă ca de obicei.
Dar când să iasă, ea îl privise ciudat cu ochii ei mari, fix. După care domnișoara murmură, cu ochii în ai lui: ”Domnule Mikloș… Ăăăă… E foarte devreme. Mă gândeam… Nu v-ar plăcea să vă mângâi?”.
Arhitectul crezu că nu aude bine. Înghiți saliva. Căscă ochi.
”Ați zis ceva?”
Ea își drese vocea, care cam tremura. Avea ochii mari de tot, și era parcă încruntată.
”Am zis, vreți să vă mângâi? Ca o femeie?”.
Și în aceeași clipă drăguța domnișoară Madeleine făcu în aer, cu mâna ei mică strânsă pumn, gestul masturbării masculine. Privind fix și calmă către el.
Mikloș simți că e sufocă.
”Domnișoară… ce?… Cum?? Eu… Dar… Nu… adică… eu sunt însurat și nu se cade să…”
Domnișoara Madeleine îl privea acum încordată, îi vedea cum pieptul îi tresaltă, în ritmul respirației cam accelerate. Pufni.
”Și ce dacă sunteti însurat? Mie îmi place de patru luni de dumneavoastră. Și eu vreau să fac ce am zis tocmai pentru că aveți soție și familie. Nu va ști nimeni. Am nevoie de asta. O foarte mare nevoie. Și e cea mai mare plăcere de bărbat, știu eu.”
Domnișoara Madeleine nu mai așteptă confirmarea lui – se duse repejoe, cu mers elastic, la ușa subsolului și o încuie din ială. Apoi reveni iute în birou unde Mikloș dârdâia ca un om bolnav, străbătut de niște plăceri enorme. Se așeză calmă pe fotoliu.
”Hai, acum veniți lângă mine și… dezveliți-vă. Că nu mai pot. Ați făcut duș?”
Avea ochi rugători dilatați, și gâfâia ușor.
Arhitectul simți cum la pântecul i se aprinde o erecție cum nu mai avusese de la douăzeci de ani. Abandonă orice jenă.
Gemu gros când ea personal începu să-i desfacă prohabul, apoi icni puternic când ciudata domnișoară Madeleine însăși, nerăbdătoare și decisă, îi trase jos pantalonii, laolaltă cu boxerii.
Eliberând un mădular gros și mare, care zvâcni afară către ea, ca un animal ciudat și nedumerit. Plin de vene.
Exhibat, Mikloș icnea de plăceri enorme. Imediat domnișoara Madeleine scoase un mare oftat de plăcere dinaintea drugului de carne… Deodată nu mai fu ursuză – privi organul lui drăgăstoasă, ca pe un cățel… apoi deândată începu să adulmece penisul lui Mikloș, cu ochii închiși, cu mici suspine de plăcere. ”Mmmm… parfum Beckham…”
Parfumul Beckham pe care arhitectul îl primise de la soțioara lui.
Apoi ea îl apucă atentă cu două degete și începu să-și frece delicat obrajii, gura și bărbia de glandul umflat ca o prună. Din care deja ieșeau stropi de pre-ejaculat.
Omul se scutură, atins de pielea ei catifelată. Nicio femeie nu-i făcuse așa.
În el jena se amesteca cu o plăcere monstruoasă.
”Domnișoarăăăă… Văăăleeeuu…”
De la atingerile alea mădularul i se făcuse enorm, arcuit în sus.
Apoi domnișoara Madeleine îl trase mai aproape, astfel incat mădularul să fie deasupra biroului, apoi puse o foate de hârtie pe birou, fix sub mădular.
Ea îl privi iar. În ochi avea sclipiri ciudate.
”Știu că e imoral…. dar mă excită să pup pule care aparțin altor femei… Și acum, domnule dragă… eu o voi pupa ușooor… ușooor… fără mâini…. și din dumneavoastră repejor vor țâșni jeturile alea care mă fac fericită, da?…”
Zis și făcut: domnișoara Madeleine se aplecă și începu să pupe ușor marele penis, mozolind umed glandul la vârf, unde e mai mare plăcerea de bărbat.
Arhitectul prinse să geamă, ca un grohăit… străbătut de plăceri insuportabile. În subsol li se auzeau doar respirațiile gâfâite, și țocăitul moale al gurii domnișoarei care mozolea și lingea cu mare nesaț penisul străin. Fără mâini. Deasupra, stins, se auzea vuietul străzii. Și tocurile colegilor care veneau la serviciu.
Mikloș se cutremura tor că vedea limba domnișoarei, umedă și mică și roz, fluturând iute peste glandul său. Plăcerea dată de gura străina care îi făcea așa ceva trimitea mari fiori în vintrele arhitectului, și erupția îi veni când simți cum degetele domnișoarei, prin spate, încep să-i maseze insistent anusul.
Mikloș, involuntar, o apucă de păr, se ridică pe vârful picioarelor și deândată, străpuns de acele de plăcere din șale, începu să și golească glandele, lângă eliberând multe țâșnituri groase pe foaia de hârtie de pe birou, sub ochii extaziați ai amabilei domnișoare.
Era gata.
Domnul Mikloș, după ce se eliberase în cea mai puternică și ciudată ejaculare a vieții lui, rămase tremurând tot, așa, în picioare lângă ea, cu pantalonii în vine. Bâiguia cuvinte fără sens, năucit de plăcerile neomenești e care ea i le dăduse. Moca și deodată. Domnișoara Madeleine oftă în timp ce îi strângea tandră între degete mădularul moale.
”Vai, ce păcat… Așa-mi plăcea când era taaare și maaare…”
Culegea de pe foaia de hârtie pe degete cleiosul lichid… ducând la nas apoi mâna, și aspirându-i mirosul cu mare plăcere și poftă. Cu ochii în ai lui. Apoi șopti, cu voce vinovată:
”Îmi place domnule, ce să fac?… de la 14 ani…”
Mikloș își trase pantalonii. O sărută stângaci, jenat. Nu știa ce să zică.
Domnișoara acum mototolea hârtia plină de lichidul lui seminal. Părea ostenită. Făcuse cearcăne.
Arhitectul ieși din arhivă.
El nu știa însă că domnișoarei pofta de-abia i se deschisese.
La trei după-masa nesătula Madeleine, ca drogată, reluă acțiunea cu tânărul șofer Mitu, un băiat de 22 ani, lungan, care îi adusese hârtie de copiator.
Precum Mikloș dimineață, Mitu stătu în picioare, erect, vreme de 20 minute, în timp ce domnișoara de a arhivâă, amabilă, îi limbui făra rușine și fără pauză glandul, deasupra biroului, până îi provocă o ejaculare enormă, cu țâșnituri de un metru.
