Părintele Emilian privea deseori în calendarul ortodox din camera lui. Data de 12 noiembrie era încercuită cu carioca roşie. Scotea de sub televizor un fular negru, parfumat, de femeie, şi privea cifra încercuită simţea fiori calzi în şale, ceva îi zvâcnea în vintre şi îşi amintea de dimineaţa aceea nebună fără sens pentru care ştia ca Iadul îl va mânca… Dimineaţa stagiarei blonde.
Dar nu regreta nimic: îşi împlinise visul.
Era o dimineaţă rece, cu o burniţă enervantă ce cădea peste Huşiul adormit. Terminase slujba şi revenise acasă. Nevastă-sa era plecată la Vaslui, la mama ei bolnavă. Îi plăcea asta, pentru ca se putea delecta cu revistele lui porno. Avea în pod, ascunse, teancuri. Se masturba icnind, în pijamale, cu ochii la o fată goală şi înaltă care săruta un penis uriaş, sub lumina reflectoarelor. Oah, ce păpuşă. Era visul lui neâmplinit, la 38 de ani.
O femeie tânără şi indiferentă care să-i sărute penisul în plină zi, în lumină, pe îndelete, fără ruşine, cu pauze, gemând odată cu el şi luând pe obraji ţâşniturile plăcerii lui, la final. Şi lăsându-l să se uite la ea cum i se scurge sperma pe obraz şi nas. Dar unde mama măsii să afli în Huşiul provincial aşa o femeie? Soţia lui, ţărancă sadea, nu accepta. Mai fusese o coafeză grasă la care mergea, dar aia stingea veioza şi se grăbea şi se ferea de spermă ca de naiba, semn că nu-i plăcea.
Deci se masturba când auzise paşi în curte. Nervos, sărise la geam. Cine mama mă-sii îl deranja? Ochii i se rotunjiră apoi: în curte, oprită de lătrături se afla noua doctoriţă stagiară de la Dispensar, Lăcrămioara. Ezită. Se gândi să stea pitit, poate femeia se căra. Dar apoi se decise să iasă. Zvârli revistele în dulap, puse un halat peste pijama şi ieşi. Burniţa tare de tot. Stagiara era palidă. „Bună dimineaţa, părinte. Trebuie să vorbesc cu dvs.” zise ea. „Sigur. Intraţi.”.
Tulburat tare de tot Emilian o invită în salonaş. Lăcrămioara asta era una din femeile din Huşi pe care le ar fi pus să-i sărute penisul (avea un clasament al femeilor care apăreau în visele lui sexuale). Terminase facultatea de un an doar şi avea vreo 28 de ani. Tânără şi finuţă.
Stagiara îşi scosese paltonul şi baticul. Era din Dorohoi şi chiar că era drăguţă. Micuţă, vopsită blond, cu coafură gen Mireille Mathieu, ochi mari, migdalaţi, un nas acvilin. Chiar aşa subţirică, te lăsa să intuieşti că sub pulovăr avea sâni mărişori. Părintele îi simţi parfumul Balenciaga şi simţi cum mădularul negolit de vreo 20 de zile începe să-i pulseze, dureros. Era palidă şi o văzu cum îşi frământă degetele.
„Ei, ce s-a întâmplat?” Ea privi în gol, apoi respiră adânc. „Părinte… Eu v-am deranjat aşa… Pentru că sunt o păcătoasă… Şi trebuie să vă spun… Se poate?” Părintele Emilian înghiţi saliva. Ce era cu ea? O privea şi încerca să şi-o imagineze goală. Sub pijama, penisul i se făcuse băţ. „Ah, vreţi să vă spovediţi… Mă rog, ziceţi…”. Ea îşi muşcă buzele. „Dar spovedania nu e valabilă doar la biserică? Şi nu vă grăbiţi? ” El zâmbi. „Nu neapărat. Şi e timp.
Şi, mă rog, ca medic, acum sunteţi o personalitate în Huşi. VIP. Şi nevasta e plecată.”.
Apoi doctorița blondă îi vorbi, privindu-l cu ochii ei mari, cu o voce oarecum răguşită. „Părinte, vă zic, repede, chit că nu-i normal, dar am sufletul prea încărcat… sunt măritată de 2 ani… Ce să zic: mi-am văzut de bărbat, de casă… Numai că de un an, aşa, m-au apucat nişte dorinţe… cam urâte.
Nu ştiu… Soţul în delegaţii, tot timpul… Într-o zi, acum o lună, am venit acasă cu doctorul Mirescu şi…”. Aici ea se opri, şi-şi acoperi ochii cu palmele. Părintele Emilian răsuflă. Mirescu era medicul de la Dispensar, un tip de 52 de ani, foarte antipatic, dar tip bine încă. Un obsedat. Deci şeful ei.
Zise direct
– „V-aţi culcat cu el, nu?” Lăcrămioara îl privi palidă şi încordată. Răsuflă. „Aici e problema, părinte. Nu am făcut… penetrare. De fapt… L-am mângâiat… cu gura. E tot păcat de preacurvie?”
Părintele Emilian crezu că visează de turnura discuţiei şi corpul i se umplu ca de o apă caldă, în timp ce sexul i se umflă. „Preacurvie, doamna Lăcrămioara, cam da… Povestiţi, să mă lămuresc…” Lăcrămioara îl privi fix şi în ochi îi unduiră nişte sticliri ciudate şi părintele Emilian văzu că are o gură foarte roşie deşi nerujată. Se gândi: gura aia pe penisul lui Mirescu… Doamneeee.
„Vai, părinte, dar cum să vă spun? Cine ştie ce o să credeţi de mine. Dar, fie ce-o fi, vă zic… Ca la doctor, nu? Am băut nişte vişinată şi doctorul Mirescu s-a dat la mine, eram şi eu pilită puţin, ştiu că am greşit, şi am început să ne pupăm… Şi m-am excitat, de ce să mint, apoi a vrut să-mi ridice fusta dar eram, iertaţi-mă, pe ciclu, şi, nu ştiu m-a bufnit o dorinţă aşa ciudată, parcă nu eram eu, demult eram curioasă să văd măduarul altui bărbat, că eu doar cu soțul, mereu… şi până la urmă… l-am desfăcut la pantaloni şi… am făcut ce v-am zis. Părinte, dar ce sunteţi aşa roşu? ”
Părintele Emilian gâfâia pe canapea, asudat şi roşu ca un curcan. Penisul i se făcuse ca o bârnă. Fata era nebună sau el ?? „Nimic, e cald. Ziceţi.” Lăcrămioara oftă şi iar îşi muşcă buza de jos. Parcă era un tic nervos al ei. „Ei, ce să vă zic… Doar nu vreţi chiar…detalii porno. Cât am zis, ajunge. Deja îmi vine să intru în pământ… Cine ştie ce credeţi acuma de mine… ”
Părintele Emilian zvâcnea tot de plăceri calde: o felatoare care se spovedeşte, acolo, în odaia lui. Doamne. „Şi mai ziceţi ceva doamna Lăcrămioara: Mirescu a ejaculat? Şi ţi-a plăcut?”.
Lăcrămioara plecă iute ochii, răsuflă, apoi iar îl privi. „Of, dar nu mă mai întrebaţi ! Da, evident că a ejaculat, părinte. Dacă mi-a plăcut ? Am crezut că mor de plăcere. De plăcerea lui. Dar am remuşcări mari părinte. Mari de tot”
Emilian răsuflă adânc şi în clipa aia îi veni o idee absolut dementă. „Da, e drept, mi-aţi zis ceva foarte intim. Of. Ce să zic ? Faceţi mătănii, citiţi pe Ioan şi… nu mai faceţi.”
Lăcrămioara se ridică.
„Mulţumesc părinte. Mă simt aşa de uşurată. Uite, acum ştiţi secretul meu.” Şi îşi luă paltonul.
Atunci el făcu ceva nebunesc. Lăsat în genunchi dinaintea stagiarei, îi apucă gamba în mână şi şi privind-o drept în ochi îi zise, repede şi gâfâit: „Doamna Lăcrămioara… Ceva… Vă rog doamna Lăcrămioara. Vreau şi eu ce i-aţi dat lui Mirescu, vreau şi eu. Vă roooog… Vă imploooor… Poate nu credeţi dar niciodată o fată nu mi-a făcut.. asta.””.
Lăcrămioara căscă gura de mirare (Emilian îi văzu în înfiorat cerul gurii roz şi limba), îşi feri piciorul de mâna lui şi clipi nedumerită şi se încruntă. „Ha? Părinte ! Adică eu, cu dumneavoastră… să… Ce… Cum puteţi să… Doamne… Eu am încredere în dumneavoastră şi când colo… Părinte !!!” Lui Emilian nu-i mai păsa. Gâfâia tare acum. Îi puse iar mâna pe genunchiul cald şi o privise fix în ochi. „De ce nu? Nevasta nu e, sunt curat, miros a Rexona… Ce dacă sunt preot? Am glande, hormoni, nevoi… Ca şi Mirescu. Şi sunt aşa de pliiiiiin ! Uitaţi ce am aici…”
Şi în clipa următoare fără să şi dea seama ce face părintele Emilian îşi desfăcu poalele halatului arătând Charlottei pântecul cu pijamaua de mătase roz umflată în sus, împinsă de penisul enorm, pulsând.
„Părinte ! Vai de mine !”
Stagiara îl împinse brutal, şi el crezu că îl va pălmui. Rămaseră ochi în ochi, gâfâind amândoi. Ochii stagiarei scoteau scântei şi fata ridică palma. Parfumul ei inundase odaia.
Emilian scânci şi aplecă ochii. „Da, doamnă dragă, dă mi palme, picioare în cap, sunt un porc…”
Brusc însă, încruntarea îi dispăru, ochii ei mari negri se umplură de o expresie ciudată ca de milă, sânii îi zvâcniră sub pulovăr, apoi se trezi că stagiara îl dezmiardă încet cu palma pe obraz, ca pe un copil, şi cu o voce scăzută şi îngrijorată îl întreabă „Of… of… of… ce tâmpenie… Eu v-am excitat cu poveste amea… Doamne… Da, uite… o să vă ajut. Dar e mare păcat. Sigur nu apare soţia?”.
Din clipa aia, clipa acceptului ei halucinant, părintelui Emilian îi era greu să refacă clar scena plăcerilor pe care ea i le oferise.
Ce ţinea minte?
…Cum tânăra stagiară se aşezase pe covor dinaintea lui, el fiind în picioare, şi îi trase în jos pantalonii pijamalei … Cum strigă de plăcere când sulanul dezvelit zvâcni liber şi decalotat sub nasul ei… Cum el începuse să dârdâie de emoţie şi plăcere grea, aşa violent, că ea se îngrijorase.
Cum penisul lui era acolo, ca în revistele alea, arcuit spre faţa ei care era aşa de aproape … Cum simţise pe coapse şi la buci palmele ei mici, fierbinţi, care începură o introducere, palme de femeie tânără senzuală, palme mici ce i se plimbară pe piele/
Cum degetele ei subţiri, cu verighetă, îi apucară apoi penisul (strigase şi se cutremurase tot) şi cum mâna ei subţire începe o masturbare delicată şi parşivă, o mişcare ritmică, de jos în sus, o mişcare negrăbită, de decalotare ritmică, de apăsare în rădăcina membrului, o mângâiere de mână de femeie cum nu mai simţise, chemând parcă plăcerea din străfundurile lui… Cum ea îi privea în ăst timp mădularul, parcă curioasă să vadă ce se va petrece…
Cum îi auzise vocea zicând „Părinte, asta voiaţi de la mine? Să vă ia o fată ca mine banana în mână? „… Cum începuse să strige fără oprire: „Lăcrămioara mooor! Lăcrămioara mooor ! Lăcrămioara mooor !” …. Cum fu o clipă de disperare când fu convins că va ejacula dar că ea, cu o tehnică de femeie experimentată, îi strânsese deodată la bază tulpina sulanului, foarte tare, cu două degete, chiar dureros, dar luându-i ca prin miracol senzaţia de ejaculare iminentă.
Cum o auzi murmurând, ca un joc „Şi acum secondo tempo, părinte, gura femeii păcătoase pe mădularul de bărbat…” şi cum în corp îi explodase apoi o plăcere sfâşietoare când stagiara, cu ochii tot, deschişi, începuse să-i sărute atentă şi neruşinată organul enorm, pe la gland şi pe toate părţile, ţocăind, cu buzele ei roşii, inundându-i mucoasele cu răsuflarea ei fierbinte.
Cum o implorase să rămână cu sânii goi şi cum soarele ieşise din nori şi cum odaia fusese brusc inundată de o lumină albă când stagiara lepădase puloverul şi sutienul, oferindu-i ochilor priveliştea umerilor şi sânilor ei sidefii, cu vârfuri rozulii.
Cum Lăcrămioara, în plin soare de noiembrie, cu ochii deschişi spre ai lui, reîncepuse apoi să ofere sărutări moi pe capul penisului, sărutări acum umede şi pătimaşe, alternate în mod pervers cu mici alinturi ale limbii ei roz de pisică pe care o vedea ieşind dintre buzele cărnoase, dezmierdări dumnezeieşti de film porno care se combinară apoi cu o masturbare, repejoară de astă dată, cu degete nervoase, ce loveau ritmic rădăcina penisului, în timp ce degetele mâinii celelalte îi trăgeau în jos testiculele umflate.
Cum se străduise să nu ejaculeze deşi pricepuse că stagiara voia să termine totul şi cum plăcerea devenise de nesuportat şi îşi dăduse seama că din vintre urmau să iasă afară şuvoaiele plăcerii atât de dorite şi că blonda din Dorohoi nu avea de gând să se ferească… Cum printre răcnetele sale neomeneşti cauzate de plăcerea bestială a ejaculării nefireşti în plină zi, de-an-picioarelea în mijlocul odăii pline de icoane, reuşise să privească scena….
Adică cum iese din el sperma şi cum prima ţâşnitură de sămânţă, cea mai groasă, răbufneşte fulgerător din el, la un metru, pe lângă obrazul ei oval de femeie tânără, ţâşnitură urmată imediat de a doua, a treia, până când aproape leşinase…
Cum îşi revenise apoi din acele contracţii colosale cum nu mai avusese cu o femeie şi cum îşi dăduse seama că ea era în aceeşi poziţie, îngenuncheată ca o sclavă lângă el, privindu-l parcă cu milă, şi cum degetele ei mici se jucau cu penisul dezumflat în timp ce el văzu răscolit cât de tare o împroşcase cu sămânţa lui multă, Doamne Doamne, dâre groasă de spermă se prelingeau pe tâmpla stagiarei înspre maxilar, pe frunte, printre sâni, sticlind lăptoasă în soare. Sperma lui.
Asta fusese. Privise pendula apoi şi fusese uimit că totul durase doar cam 20 de minute. Stagiara blondă se şterse apoi liniştită cu halatul lui, apoi îşi puse sutienul, pulovărul, se pieptănă, puse paltonul, în timp ce el îşi trăgea năuc pijamaua bălmăjind „De ce, Lăcrămioara? De ce, Lăcrămioara?”
Apoi ea, când fu gata, în cadrul uşii, stagiara îi zise: „De ce v-am pupat banana în loc să vă dau cu poşeta în cap? Of. Aţi avut noroc că aveam şi visul de a suge un popă. Şi aveţi noroc că sunteţi bărbat bine. Dar adevărul e că de fapt în dimineaţa asta nu s-a petrecut nimic. Ci doar o spovedanie. Nu-i aşa? Să aerisiţi bine camera că pute a parfum. La revedere, părinte.”
Căzut jos , rămăsese fularul ei negri plin de miros Balenciaga… Peste o lună părintele Emilian află că Lăcrămioara plecase în Canada.
superba!