Vecina cea noua din blocul C de pe aleea Răzoarelor se mutase in februarie in garsoniera de la apt. 55 si nu daduse nimanui nimic de banuit.
Era o domnișoară de vreo 28 de ani, potrivit de inalta, slaba, cu ochelari si cu o fata ciudata, de bufnita, vesnic cu o expresie parca mirata. Avea o claie de par rosu, vopsit strident si era tot timpul imbracata in negru, cu rochii lungi si bluze austere, negre. Dupa o luna de birfe inconsistente, locatarii aflara detalii despre ea. O chema Mirela, era vaduva (sotul murise intr un accident) si era coafeza. Apoi unii aflară că este sectantă, pocăită, cu garsoniera plină de icoane. Altii o văzuseră intrand in Templu.
Se facuse luna mai si locatarii se obisnuisera cu ea. Coafeza era o fata linistita, nu facea petreceri, isi platea datoriile la Asociatie si saluta pe toti, politicoasa, desi distanta. Ciudat era un singur lucru: desi se facuse foarte cald si trecusera doi ani de la moartea sotului ei , domnisoara continua sa se imbrace doar in negru: pantaloni negri, pantofi negri si o maleta neagra.
Primul locatar care descoperi nevoile secrete ale domnisoarei Mirela fu tinarul inginer Irinel Sferciuc. Era un baiat insurat, slabanog, cam chel, ochelarist si plin de cosuri, desi frumusel. Era luni dimineata, pe la 6, si Sferciuc cobora scarile, in drum spre serviciu.
La parter il astepta o surpriză. Domnișoara Mirela stătea dreaptă pe presul ei rosu, privindu’l fix, cu ochii mariti, dupa lentile. De data asta nu era în hainele de văduvă, ci doar intr-un capot rosu foarte scurt. Sferciuc tresari cind vazu gambele ei goale, albe si carnoase, surprinzator de frumoase. Și pe preș niște picioare mici, înguste și cu glezna fină.
Ea il privise fix, serioasa si foarte palida. “Buna dimineata. Unde mergeti?”
Avea o voce ragusita, ciudata. Irinel inghitise saliva cu ochii la picioarele ei neasteptat de excitante. “Unde sa merg? La servici.” Ea il privise iar, insistent, si isi daduse nervoasa deoparte o suvita de par de pe frunte. “Auziti, nu vreti sa intrati putin? Vreau sa vorbesc ceva cu dumneavoastra…”
Sferciuc, uluit, încercă să i spună că intarsie la birou dar domnișoara deodata il apuca repede de mina, ca pe un copil, si’l trase scurt in holul mic al garsonierei ei parfumate si trinti usa.
Domnisoara Mirela ramase in fata lui, in holul de un metru patrat, aproape lipita de el. Deasupra atirna o lampita rozulie si pe perete erau vreo cinci icoane mari și o oglinda mare, din podea pina in tavan. In garsonieră domnea un miros ciudat, dulceag, parcă de sex femeiesc. Zapacit de parfumul ei greu, Sferciuc simti cum ochelarii i se aburesc. Mirela isi apropie incet gura de a lui si’l sarutase, usor. Mirosea a ruj și coniac si gifiia. Era foarte incordata si corpul ei vibra.
Ii soptise: „Cum te cheama?” El icnise. „Irinel…” Ea pufnise ironic. „Doamne, ce nume ai… Stii, pe noi, femeile singure, ne apuca asa, uneori… bîzdîcul. Stii, au trecut doi ani de cînd soțul a murit și cred că e momentu să fiu și eu iar… femeie. La noi secta spune că femeia vaduvă nu trebuie să vadă pulă doi ani după ce îi moare soțul… și uite, au trecut doi ani ieri. Și eu nu mai pot. Zi, duș ai facut dimineata asta ? ”
Sferciuc zise ca da; nu pricepea nimic, si simtea valuri calde de plăcere nefirească. Începu să bîlbie cuvinte fara sens dar ea, cu ochh in ai lui, duse un deget la buze, facandu-i semn să nu facă zgomote.
Apoi, acolo, in holișorul cu lumină roză, ca de bordel, domnișoara Mirela, vecina, ii dădu o mare plăcere sexuală, gratis și fără rușine.
Intii domnișoara lăsă capotul sa-i cada si ramase complet goală, cu ochii fixati in ai lui. Avea un corp aproape perfect, ca o amforă. Între sîni atărna o cruce cu un mic Isus pe ea, și la vulvă Mirela era bine bărbierită. Irinel simti ca se sufoca.
„Stii, nu trebuie sa te sperii de… elanul meu sexual. Nu-s chiar o curvancă. Dar nu am mai atins barbati de muuuult… O sa-ti placa tare… Si stiu ca visai la asa ceva… Te-am ales pentri că mă excită tipii urîței și timizi, iarta-ma că spun așa. Dar te rog sa nu tipi. Da?”
Apoi Mirela se lasa incet si unduios pe vine, in fata lui, ii desfacu slitul si fara nicio ezitare desfăcu șlițul apoi ii scoase afara penisul cu niste degete fierbinti si grăbite. Sferciuc gemu tare si se arcui.
Mirela ii mingiie intii organul care mirosea bine a Rexona For Men cu degetele, privindu-l cu poftă neascunsă.
“Ooooh e faină banană ta… E acuma o s-o pup și tu poți să ejaculezi cînd vrei, da? Te uiti la icoane? Mda. O fac dinaintea icoanelor, știu că nu e ok, dar mă excită asta. Eu sunt un fel de Maria-Magdalena. Chiar, oare Magdalena l-a supt pe Isus?”
Dupa aceste vorbe fără sens, nerușinata începu să mozolească calmă mădularul cu buzele si limba, pe indelete, cu ochii ei mari ca de bufnita pironiti in ai lui. Gemea ușor de parcă făcea amor. Nici o fata nu’i facuse asa ceva. Irinel se opinti de placerea nemaipomenita bufnind cu spatele in usa. O tinu de umerii ei slabi, privind limba roz care’i alinta in toate directiile glandul, cu salivă, plescăind.
Apoi simti ca nu mai poate si ejaculează tare.
“Domnișoarăăă… Vai de mineee… eu cred ca….. Oaaaaahhh…”
Un val mare de contractii il napadi, o apucă de umeri, si se goli icnind peste domnișoara goala ciucita dinaintea lui, care nu se feri deloc, și din contra, primi cuminte pe față si pe ochelari țîșniturile lui multe si caldute, vreo zece.
Sprintenă și mulțumită, ea se ridica, apoi o văzu cum incepe să-și frece sînii cu prosopul plin de sperma. Parcă în extaz, nerușinata asta făcea, își ungea sînii cu lichidul lui cleios, gifiind, cu ochii in ai lui. Fix sub icoanele de pe care sfinții o priveau parcă cu reproș.
„Mmmm… Mulțumesc vecine pentru cadou… Spermă… Vai de cand nu i-am mai simtit aroma… Ce multă este… Stii… Sperma proaspata… Aaaaah… Face pielea catifelata… Of, ochelarii mei… i-ai feștelit…”
Irinel ramase stors, privind pe felatoare cu ochi imbecili de vitel injunghiat. Mirela il impinse usor. „Hei, ce faci? Ai murit? E gata ! Incheie slitul si du’te la birou!”
Apoi, chiar inainte de a incuia usa, se apleca si ii sufla tandra in ureche: „A fost bine, nu? Mai vino peste vreo… aaa… zece zile… tot asa. Dimineata…asa… vreau sa fii… plin… Sa scot din tine toata smintina ta de barbat… Da?… Că s sigură că nevastă ta nu face așa”
Mirela incuie, asculta pasii vecinului, apoi aprinse o tigara. Inima ii batea tare. Mirosi iar prosopul naclait de sămînța vecinului, dupa care iesi iar pe pres, stirnita de nevoile ei necontrolate, și se puse pe așteptat al bărbat.
Dupa 15 minute nerușinata domnișoară relua ritualul din holisor, hamesita, lingind pulanul enorm al domnului Gherlan, un maistru solid de 50 de ani, de la etajul V, care, si el, fiind stătut de o lună, o umplu naprasnic de spume, racnind de placeri secrete nestiute.
Astfel într-o lună, vreo sapte barbati casatoriti din bloc descoperira fericiti placerile domnișoarei Mirela Sectanta, care le oferea gratis si cu placere ceea ce nevestele lor rusinoase nu acceptau.