Doamna Beatrice – avea vreo 30 de ani, era văduvă şi foarte bogată

Aveam doar şaisprezece ani când mătuşa mea m-a dus la doamna Beatrice, să devin camerista ei. Mama murise şi mătuşa nu mă mai putea ţine.

Avea vreo 30 de ani, era văduvă şi foarte bogată. Ne-a primit în salon. Mama ei fusese poloneză sadea, şi doamna Beatrice era o roşcată foarte frumoasă, înaltă şi bine făcută, cu un păr des de culoarea mătăsii de porumb, strâns în coc.

Eu crescusem bine, mă formasem, deşi aveam un corp cam slăbănog, îmi crescuseră nişte sâni foarte mari şi cu vârfuri rozulii. De multe ori mă mângâiam singură şi aveam multe vise neruşinate, care mă speriau.

De la primele discuţii, când mătuşa stabilea condiţiile salariului meu iar „coniţa” ne spunea care urmau să fie sarcinile mele de cameristă, am observat că doamna Beatrice mă privea într-una, foarte ciudat, cu ochii ei mari şi verzi. Apoi la sfârşit mi-a apucat mâna într-a ei zicând mătuşii: ”Doamnă, deci totul este stabilit. Copila rămâne la mine. Şi ne vom înţelege foarte bine.”. Coniţa avea o mână foarte fierbinte, de parcă avea febră, şi atingerea ei mătăsoasă mi-a provocat o plăcere grea, prin tor corpul, şi, într-o străfulgerare, am ştiut că urma să devin sclava sexuală a acestei femei.

În aceeaşi zi m-am instalat în casa coniţei. Seara ea mă invita la un ceai şi îmi vorbea de viaţa ei dramatică, privindu-mă lung de tot. Uneori doamna Beatrice îmi apuca mîna şi o ţinea într-a ei, ceea ce mă tulbura tare.

Într-o dimineaţă, aşa cum intuisem cu toate simţurile mele de adolescentă, coniţa cea roşcată m-a tras fără ezitări în vârtejul unor destrăbălări sexuale inimaginabile, vîrtej în care m-am cufundat şi eu, cu mare neruşinare şi plăcere, deşi eram aşa de mică.

La 9 dimineaţă ca de obicei  am mers spre dormitorul noii mele stăpâne, cu micul dejun pe o tavă. Era o zi mohorâtă de octombrie, cu o ploaie enervantă. Nu era frig.

De pe hol am auzit sunetele alea care veneau exact din dormitorul ei. Era un fel de mârâit gros,  sacadat. M-a luat cu călduri şi am ştiut ce este acel sunet. Am respirat adânc şi am bătut la uşă. I-am auzit vocea moale care mă îndemna să intru. Am apăsat clanţa şi am intrat în iatacul doamnei Beatrice.

Scena din budoar, care mi se înfăţişa ochilor, părea desprinsă din gravurile pornografice pe care le văzusem odată. Coniţa, lungită pe divan, goală-puşcă, cu bustul şi capul mult ridicate pe vreo 4 perne mari, lingea şi mozolea marele mădular cafeniu pe care i-l oferea înspre gură un domn ofiţer de vreo 50 de ani, care stătea în picioare lîngă pat, drept şi arcuit tot, complet îmbrăcat în mândră uniformă de colonel şi doar cu prohabul larg căscat.

În timp ce lingea alene organul animalic cu o limbă mică şi roz, doamna Beatrice, cu o mînă, îşi alinta vârful unui sân, iar cu cealaltă îşi desmierda alene păsărica, care se dovedea bine bărbierită şi mare şi cărnoasă şi foarte umflată de la atâta excitaţie. Corpul ei nud, în lumina dimineţii, era sidefiu, si semana cu cel al femeilor goale pictate de Manet.

De la gemetele-mârâieli scoase de falnicul colonel desmierdat aşa de gura coniţei,  îndată prin spinare mi-au trecut fiori mari de tot de plăcere sexuală şi am aşezat tava pe măsuţă, după care am rămas cuminte în picioare lângă pat, gîfîind şi holbîndu-ma cu nesaţ la desmăţul stăpânei mele, intuind că aşa îi voi mări plăcerile.

Era de fapt primul mădular bărbătesc pe care-l vedeam şi era mare şi cafeniu şi cu vene şi cât un salam. Şi am simţit că tremur toată.

Coniţa se opri din lins:

– Max, ea este noua mea cameristă. Are doar şaisprezece ani. E virgină dar e fierbinte si pusa pe golanii. Stai pe fotoliu, copilă dragă şi priveşte-ne. Max, tu de cînd visezi ca o adolescentă să fie în budoarul meu?.

M-am aşezat şi coniţa reîncepu să mângâie cu limba marele mădular. Falnicul colonel nu zicea nimic, îmi privea doar lacom picioarele goale (nu aveam ciorapi şi din sandale mi se vedea degetele, foarte excitante), şi gemetele lui deveniseră mai puternice de când intrasem în dormitorul coniţei. Mădularul parca i se făcuse mai monstruos de cînd eu, copila, intrasem în budoar, şi am simţit plăcere mare că provoc plăcere sexuală nouă la doi adulţi.

Doamna Beatrice gemu apoi spre colonel:

– Gata. Max acuma dă-mi pulanul. Adânc.  Sub ochii acestei adorabile fătuci.

Cu mişcări molatece şi foarte graţioase coniţa se aşeză pentru pătrundere,în coate şi genunchi, pe divan. Era goală-puşcă, doar la gît avea nişte mărgele de jad. Avea talie foarte fină, din care ieşeau rotunjimile ameţitoare ale celor două emisfere de carne care alcătuiau un dos mare şi alb, fără nicio bubiţă sau defect. Coapsele pline se continuau cu gambele fără cusur, care se îngustau către nişte glezne fine şi nervoase. Colonelul – care continua să nu rostească nici un cuvînt – scăpă de haine cât ai zice peşte; era atletic, fără burtă, păros şi musculos.

Am văzut cum îşi apucă organul şi începe să-i plimbe măciulia printre petalele groase şi ude ale coniţei. Făcu asta cam un minut, chinuind-o, apoi se împlântă în carnea doamnei Beatrice, adânc şi fără milă, cu ochii spre mine.

Pulanul enorm dispăru până la coaie în carnea femeii. Coniţa, umplută în scoică de mădularul ăla ca de cal, dete un scheunat şi ochii i se acoperiră parcă cu o apă tulbure, în timp ce colonelul o înşfăcă de şolduri şi se puse pe împins ritmic mădularul în gaura coniţei, începînd o sălbatică copulare sub ochii mei măriţi de bolnave plăceri, plăceri ce nu-şi aveau locul într-o fată de şaisprezece ani.

Apoi, fără să fiu invitată, eu, „fătuca” crudă de doar şaisprezece ani, ca în vis, m-am aşezat pe divan lângă cei doi care continuau să se împreune aşa precum câinii, neruşinaţi, amîndoi cu ochii holbaţi spre mine. De aproape se simţea parfumul ei Chanel, amestecat cu aroma lui de paciuli, şi totul învăluit în acea adiere tainică de secreţii femeieşti, secreţiile alea ca apa, care izbucneau afară din scoica coniţei la fiecare retragere a falnicului mădular. Apoi i-am auzit vocea rugătoare şi disperată:

– Copilă… Ooooooh, eşti aici… Doamne, dar tu chiar că eşti nebună… Te rooog… mîngîie-ţi stăpîna…

Deşi nu aveam experienţă, ceva din glandele mele a priceput de ce alinte alinturi avea nevoie o femeie care se împreună. Cu degetele de la o mînă am început să frământ sfârcul unuia din sânii coniţei, în timp ce degetele celeilalte mâini, parşiv strecurata la pântecul ei din care curgea zeamă de plăcere, porniră un masaj insistent la ţumburucul ăla întărit de carne care ajută femeia să ajungă la spasme. Icnetele coniţei deveniră mai puternice şi chiar deveniră mici strigăte. Colonelul, uluit de ce mă apucasem să fac şi începu să-şi împingă mai adînc mătărînga în scoica coniţei, izbindu-se cu furie în bucile ei rotunde.

Se auzea plescăitul coapselor lui care loveau bucile ei de statuie grecească, un fel de „Flap, flap, flap!”. Odaia şi geamurile răsunau de ţipetele lor.

Degetele mele poate erau stîngace, nepricepute, dar ştiu că în două minute avură efect asupra frumoasei femei pătrunse de enormul falus, mai ales că mîna de la sîn o trecusem la gaura şezutului, pe care începusem să o masez uşor: gemetele coniţei deveniră chirăituri agonice, gambele i se încordara, iar fundul ei începu să se contracte în timp ce în odaie se auzi sunetul plăcerii ei finale: „Hăăăăăăăăăă…”. Degetele mele senzuale lipite de vulva şi anusul doamnei Beatrice înregistrară clar spasmele orgasmice ale muşchilor ei secreţi de femeie, care aproape că nu se mai terminară, aşa de prelungi fură contracţiile ei finale.

Descărcată, coniţa se prăvăli apoi pe burtă, pe cearşaful de olandă fină, gîfîind cumplit, şi fundul scuturat de ultimele zvîcnituri. Mă privea cu ochii ei  mari, lucioşi, ochi în care clipocea acea expresie de animal satisfăcut pe care apoi urma să o văd în ochii tuturor femeilor pe care urma să le aduc la orgasm cu gura. Deschise gura, încercă să-i zică ceva, dar nu reuşi. Pe frunte avea picături de sudoare.  Bîigui totuşi:

-Aaaah, copilă… Ce degete moi ai… Am crezut că mor…

Estimp colonelul, foarte uluit de neaşteptata mea apariţie în budoarul doamnei şi de incredibilul meu accept de a o dezmierda aşa, se uita la mine cu ochii holbaţi. Se lungise pe spate şi mădularul lui negolit pulsa în aer către tavan, tare ca piatra. Sub el coaiele erau cît grepfruiturile.

Auzii vocea coniţei:

-Acuma ajută şi bărbatul, copilă… Nu sta…

Instinctele mele sexuale, bolnave, îmi comandară să ascult de femeie şi să-l alint falnicul mădular care o fericise pe coniţă. Fără să ştiu bine ce fac, dar conştientă că stăpînei îi va plăcea să mă vadă făcînd şi asta, m-am aplecat spre pîntecul colonelului şi gura mea timidă s-a lipit deîndată de capul umflat şi violet al organului ce mai înainte o scormonise pe coniţă. Mirosea ciudat dar nu mi-era greaţă.

A dat un strigăt şi m-a apucat de un umăr.  La început limba mea timidă a alintat mădularul, dar apoi m-am culcat cu pieptul peste coapsele colonelului şi am înşfăcat pulanul în degete – era aşa mare că în mîinile mele mici doar jumătate din el încăpea – şi m-am pus pe mestecat de-a binele capul violaceu şi tare, însoţită de răcnetele bărbatului solid peste care mă culcasem, răcnete care trădau plăcerea nemaipomenită pe care o provocam. Cu coada ochiului am văzut că doamna Beatrice, cu picioarele în lături, se dezmierda disperată la scoică, privindu-mă încordată de plăcere cum o fetişcană îi ajută amantul.

În zece minute colonelul răcni, se opinti aşa tare că mă ridică şi pe mine, şi zeama plăcerii lui zbură în aer la un metru, în multe ţîşnituri animalice, stropind şi bluza mea elegantă de cameristă. Exact în secundele în care coniţei plăcerea îi mai veni odată, năvalnic. Am continuat să frămînt bine între degete mădularul omului care se scutura de plăcerile nemaipomenite ale uşurării.

Se uşurase cumplit, ca un cal, stropind tot. Coapsele lui musculoase şiroiau de sperma aia multă şi în nări mi-a venit acel miros secret de hormon, după care urma să tînjesc toată viaţa.

Restul zilei l-a petrecut îndeplinind îndatoririle pentru care doamna Beatrice mă plătea, dar cu gîndul numai la înfiorătorul dezmăţ matinal la care mă dedasem. Stăpîna se purta cu mine ca şi cum nimic nu se s-ar fi întîmplat.

A doua zi, pe la 9 dimineaţa, cînd m-am întors de la piaţă, am ciulit urechea: din salon răsunau gemete. Călduri mari m-au străbătut şi am împins uşa care fusese lăsată deschisă, pentru mine în mod sigur.

Doamna Beatrice, pe canapeaua ei Louis XV, se satisfăcea icnind cu doi tineri, care o pătrundeau în acelaşi timp. Păreau studenţi, de cel mult 24 de ani. Coniţa călărea pe unul din băieţi, ce avea mădularul vîrît în scoica ei, în timp ce al doilea îşi împingea încet pulanul în fundul ei. Stătea arcuită.

Doamna Beatrice era goală, dar de data asta cu sandale negre. Mi-a aruncat o privire leşinată de plăcerea ce trebuia să fie înspăimîntătoare, iar băieţii nu s-au sinchisit de mine, prinşi în plăcerea mare a dublei împreunări cu aşa o femeie. Erau foarte atenţi ca nu cumva mădularele să nu iasă de acolo.

Doamna Beatrice mi-a zis să o dezmierd pe sîni, ceea ce am şi făcut, sărutînd-o şi pe gură, cu ochii la cele două mătărîngi care o scormoneau în cele două găuri.

Va urma