Petrecerea era in toi. Eram cu totii amestecati, indiferent de tara de origine. Multi dintre noi ne cunosteam deja de la alte competitii sau turnee comune.
Campionatele Europene de Gimnastica Artistica Masculina din acel an au avut o semnificatie deosebita, s-a aplicat un cod nou de punctaj, care favoriza elementele tehnice si artistice, dupa ce ani in sir in gimnastica masculina la mare apreciere au fost forta si puterea, deci implicit volumul si masa musculara.
Venise vremea gimnastilor elastici si atletici, a detentei si a vitezei, a tehnicii desavarsite si a elegantei executiilor. In sfarsit, se putea vorbi si la barbati de gimnastica artistica.
Sala de la ultimul etaj al hotelului ”Grand Hotel Prague Towers” (ce gazduise delegatiile nationale care participasera la Campionatele Europene de Gimnastica Artistica Masculina) era plina de lumea care participa la petrecerea de final. Alaturi de sportivi, tehnicieni si arbitrii fiind si un numar imens de gazetari si fotografi care nu mai conteneau cu interviurile si fotografiile. Era un adevarat Babilon.
Dupa ce a scapat de cohorta de ziaristi, fotografi si reporteri TV, Andy s-a apropiat surazator de mine si mi-a spus scurt, printre dinti:
– Nu mai pot! Deja am innebunit! Vino repede la toaleta ca sa putem vorbi!
Ca sa scape de reporterii care se tineau lant de el, Andy s-a indreptat spre zona in care era amenajat Bufetul, si-a umplut o farfurie cu gustari, apoi in mod diplomatic s-a scuzat:
– Domnilor, va rog frumos! Se poate sa am si eu 10 minute de intimitate, ca sa mananc ceva? Sunt lihnit de foame. Dupa aceea va stau din nou la dispozitie. Va multumesc frumos!
Jurnalistii erau pe deplin indreptatiti sa se tina scai de Andy, acesta era eroul Campionatelor cu 6 medalii, dintre care trei de aur! Noul cod de punctaj l-a favorizat, fiind victorios in eternul duel cu gimnastii rusi si exsovietici, mult mai masivi si mai fortosi.
Dupa ce a terminat de mancat Andy mi-a facut un semn discret si amandoi ne-am indreptat spre toaleta, avand grija sa nu se tina cineva de noi.
– Doamne, nu credeam ca voi mai scapa de ei! Ia-ti lucrurile, scuza-te in fata alor tai si vino cu mine!
– Unde si de ce? Dar Andy, petrecerea de abia a inceput. Vor veni si fetele de la artistic si ritmic din loturile Cehiei si Slovaciei, ca sa intretina atmosfera. Va fi foarte cool! Wow!
– Vic! De gagici iti arde tie acum? Haide, ce naiba?! Cu mine sa nu faci fite! De cand suntem aici am fost impreuna o singura seara. Si atunci pe fuga, cam o ora!
– Trei ore!
– Ma rog, trei ore. Ce, tie ti-a fost de ajuns? Ca mie, nu! Fara comentarii! Ia-ti lucrurile si vino! Te astept in fata, la lifturi!
– OK boss, daca asa zici tu!
– Vezi, sa nu te astept o saptamana!
Ascultator, am revenit in cateva secunde si insotit de Andy am coborat jos, in holul central, elegant si luxos. Acolo, Vitaly statea tolanit pe o canapea, privind plictisit puzderia de lume ce se perinda prin fata lui.
– Ia uite-l pe Vitaly! Ce naiba cauta aici? De ce nu e sus la petrecere? Stiu ca a pierdut, dar nici chiar asa! In fond a luat 3 medalii, din care una de aur. Nu poti sa fii mereu campion la toate aparatele!
Ne-am indreptat spre Vitaly fara ca acesta sa ne observe.
– Lasa comentariile astea malitioase, ca poate sa ne auda! Eu l-am invitat. Stii doar ca dupa tine, Vitaly e cel mai bun prieten al meu. Merita si el o recompensa. Intr-un fel ma simt dator. Salut batrane! Ne astepti de mult?
– Salut baieti! Nu, sunt aici doar de vreo cinci minute. Am plecat repede de la petrecere pentru ca m-au enervat reporterii cu intrebarile lor stupide si agasante. De ce naiba li s-a permis accesul la petrecere? Trebuia sa fie ceva privat. Nu mai poti sa bei si tu un pahar, ca se uita toti in gura ta! Mie scarba! In plus, m-am certat si cu ai mei.
– Lasa batrane, nu te mai oftica atata! In fond pentru asta sunt platiti ziaristii. Sa ne vanda imaginea si sa ne promoveze. Altfel cum ne-ar cunoaste sponsorii si cum am mai primi ”malai”, ca federatiile noastre sunt sarace, cu izmenele carpite in fund. Iar despre Kudriatev, nu e prima data cand sunteti la cutite. E cam rau de gura, dar in fond e un om bun si te-a scos de atatea ori din rahat.
– OK, Andy! Acum imi faci si tu morala?! Hai mai bine sa bem ceva! Parca ziceai ca ai aranjat ceva.
– Da! Ceva foarte fain! Fac cinste ca am castigat, in plus il sarbatorim pe asta micu’, saptamana viitoare devine si el barbat! Face 18 ani!
Am vrut sa fac corectia necesara, abia peste 2 luni urma sa fac majoratul, dar Andy m-a strans cu putere de brat, facandu-ma sa imi inghit vorbele. Era o anticipare, de oarece nu mai aveam prilejul sa ne vedem toti trei si sa sarbatorim, Andy fiind ocupat cu examenele de absolvire a facultatii.
– Bravo, frumuselule! Deci intri si tu in randul barbatilor. Felicitari! De acuma poti si tu sa bei cu noi o tarie. Fara sucuri si alte izmeneli! Imi pare rau ca nu am stiut mai devreme, ca iti luam un cadou. Dar ma voi revansa in seara asta! Iti promit! Raul asta de tati al tau, nu a soptit nimic. A tinut secret. Cu toate ca,”prietenii prietenilor mei sunt si prietenii mei”, parca asa suna un proverb francez. Nu-i asa, Andy?! Dar de acuma, gata! Esti barbat! Nu mai ai nevoie de un Daddy. Esti pe picioarele tale si nu-i mai apartii.
– Nein, nein, nein !!! Ia labuta si pune-ti pofta in cui! Stiu ca iti curg balele dupa el de vreo doi ani, dar Vic ramane in continuare numai al meu! Nu-i asa, iubire?
– Bineinteles Andy, sunt si voi ramane numai al tau!
– Ai vazut?! Trol batran, obsedat sexual si betiv! Hai la carciuma!
Carciuma, era un fel de a zice. Am luat un taxi din fata hotelului care ne-a dus prin noapte in partea veche a orasului. Am oprit in fata unei vile sau un mic palat, luminat discret si fara firma. Imediat, de undeva din noapte, a rasarit un barbat elegant si stilat care a deschis portierele masinii si ne-a urat bun venit, intr-o engleza impecabila.
Apoi la indemnul lui l-am urmat intrand in cladirea pustie. Am parcurs niste holuri elegante, luminate discret, am urcat o scara somptuoasa de marmura, iar la etaj ne-am oprit in fata unei usi masive de lemn, bogat decorata cu figuri in relief.
– Domnilor, acesta este apartamentul pe care vi l-am pregatit.
Am intrat. In fata noastra s-a deschis o camera imensa, cu mobila masiva, de epoca, iar pe jos erau intinse covoare groase, in care te cufundai la tot pasul. Camera era luminata orbitor de un candelabru de cristal urias si de alte cateva aplice aflate pe pereti. Cele trei ferestre erau acoperite de draperii groase dar elegante, in aceesi culoare maronie ca si covoarele de pe jos.
In mijlocul camerei era o masa rotunda cu patru scaune tapitate cu catifea maronie si cu spatarele inalte, de nu te mai vedeai din ele. In dreptul ferestrelor o canapea imensa si niste fotolii uriase si confortabile. Mai erau cateva comode si servante iar pe pereti multe oglinzi elegante care amplificau lumina si dadeau impresia de stralucire.
– Domnilor, in partea dreapta se afla baia, iar imediat langa ea se afla dormitorul. Cand veti dori sa mancati, va rog sa-l sunati la telefon pe majordom, care se va ocupa de dumneavoastra. Va doresc petrecere placuta, domnilor!
Apoi gazda noastra s-a retras discret, iar noi am ramas in mijlocul camerei cu gurile cascate, inclusiv Andy, autorul surprizei.
– Hai, mai Andy, perversule! Carciuma ziceai? Tu chiar ai vrut sa-ti bati joc de noi? Macar sa ma fi pus in garda, ca sa pun pe mine un costum si niste pantofi ca lumea! Ca, sa stii ca am. De cand m-am insurat, Irina, nevasata-mea mi-a burdusit dulapurile cu costume si haine elegante. Zicea ca trebuie sa am fata de Campion Olimpic. Altfel, ma vand prea ieftin!
Intradevar, aratam jalnic in raport cu mediul ambiant. Vitaly cu niste blugi soiosi, un pulover larg, care atarna pe el si cu niste adidasi uzati. Andy, cu tricou si geaca eleganta de piele, dar cu blugi rupti pe la genunchi si cu adidasi. Iar eu, eram ceva mai elegant pentru ca ma pregatisem pentru petrecerea de la hotel, cu pantaloni albi din catifea reiata, foarte mulati pe mine, o camasa eleganta de matase neagra, vesta alba de nabuc si la gat o esarfa de matase alba de China, dar tot in adidasi. Noroc ca toti purtam ochelari de soare, pentru a nu fi recunoscuti.
– Bai, fratilor! Va rog sa ma iertati! Dar nu asta am vrut. Cand am vorbit cu Marek si l-am rugat sa organizeze ceva discret, intim si stilat, nu la asta m-am gandit. Doar ca am uitat sa-i spun ca voi veni cu doi baieti la o bauta, iar el s-a gandit la altceva.
Am pufnit cu totii in ras, de comicul situatiei. Apoi, pentru ca tot nu mai aveam ce face, ne-am asezat la masa. Aici erau pregatite trei tacamuri complete: farfuriile erau din portelan fin cu monograma casei, tacamurile din argint masiv, cu aceeasi monograma, iar paharele din cristal de Boemia. Pe cateva platouri era aranjat un bufet cu diverse gustari. Totul era stilat si rafinat, dar lipsea baza.
– Dragul meu Andy, noi ce facem aici? De ce naiba am batut atata drum? Batrane, asculta o vorba de a noastra, din popor: Batura-i temelie, mancarea e fudulie! Unde naiba e telefonul ala?
– Pe comoda de langa semineu!
Andy m-a strafulgerat cu privirea si am inghetat in scaunul meu, jenat de interventia facuta.
– Lasa Vitaly, te rog sa mai ai putina rabdare ca ma ocup eu de toate, chiar acum!
Andy s-a ridicat de la masa si s-a indreptat spre telefon. Apoi a inceput o discutie din care am inteles ca facea comanda pentru bauturi.
– Vitaly! Ce vrei sa bei?
– Pentru inceput, vodka finlandeza. Dar sa fie strong, din aia originala! Si niste lamai, pentru zeama.
– OK, am inteles. Eu am sa merg pe whisky. Johnnie Walker Red Label e preferatul meu. Cu multa gheata. Dar tu Vic, in afara de freshul tau obisnuit de portocale rosii, mai doresti ceva? Ma refer la ceva strong. In seara asta, dragul meu, iti dau voie sa bei ori ce vrei tu! Poti chiar sa te si imbeti!
– Bravo Daddy! Imi placi! Esti un tatic valabil! Ia-i lapticul de la gura si intarca-l! Vic, nu te supara pe mine, dar gata, nu mai esti un copil.Trebuie sa intri si tu in lumea barbatilor!
– Vitaly, lasa baiatul in pace! Nu-l mai necaji! Deci iubire, ce ai dori sa bei cu mine si cu ”nenea” Vitaly?
– Andy, sincer nu stiu. Habar nu am! Tu ce imi propui? O bere?
– Mai putza! Aici e vorba de tarie, de alcool, nu de pisvaser! Da-i si lui vodka, ca sa-i facem botezul. Ca doar am venit sa ne imbatam!
Chestia cu ”putza” m-a scos din sarite. In mod sigur o aveam la fel de mare si de groasa ca a lui. In fond, chiar ca nu mai eram un copil si trebuia sa ma comport ca un barbat adevarat !
– Bine! Daca e pe asa, vreau palinka! Palinka romaneasca, de la mine din Ardeal! La noi asta beau barbatii, dar nu se imbata niciodata!
– Ia uite! I-a sarit mustarul si i s-a sculat putzica! Bravo, flacau! Asa imi placi! Fii coios, fii barbat!
– Dragul meu, nu stiu daca au aici palinka romaneasca. E o specialitate mai rara. O cunosc, evident e mult mai buna decat orice vodka sau whisky din lume.
Andy a facut comanda si spre surprinderea noastra, aveau si palinka, ”Palinka din Bihor”. Dupa cateva minute majordomul, un tip inalt si uscativ, imbracat in negru, a adus cele trei sticle de bautura si imediat lamaile si bolul cu gheata. Dupa aceea ne-a intrebat intr-o engleza aproximativa, cu puternice accente slave, daca dupa gustari mai dorim sa servim ceva, si daca da, ce anume am dori sa comandam.
– Mai nene, gustarile astea mie mi-s de ajuns! Poate niste vin dupa asta. Ce zici, Andy?
– In principiu, nu cred sa mai dorim de mancare! Vic, tu mai doresti ceva? Poate ceva dulce?
– Dulce?! Nu, ca acuma sunt si eu barbat!
– OK, va multumim, mai incolo as dori 2 sticle de Tokay alb bine frapate, iar dupa miezul noptii, tortul si sampania, pe care deja le-am comandat.
– Am inteles, domnule. Va doresc petrecere placuta!
Majordomul s-a retras la fel de discret cum a venit.
– Ei, si acuma sa bem! Cum facem? Bem fiecare ce a comandat si dupa aia le schimbam intre noi?! Sau le incercam pe rand?
– Pentru inceput eu raman la whisky-ul meu.
– Si eu la palinka.
– OK, muierilor, atunci o sa ma imbat singur.
(va continua)
