Antonia L. avea 32 de ani si dupa ce lucrase 5 ani la cel mai mare centru de calcul din Romania, ramasese deodata somera. Statul mafiotic inchisese institutul. Era necaz mare, ca sotul ei castiga putin i aveau rate la apartament.
Era o bijuterie de femeie, care, pe Magheru, intorcea capul barbatilor. Blonda veritabila, de 1 metru 76, cu piele albă-albă, cu corp clasic de amfora, desi gleznele erau cam grosute. Măritată și fidelă soțului ei. Prin martie depusese CV-ul la grupul german Fickmann Gmbh, care tocmai deschisese sucursala in Bucuresti. O multinationala puternica din Dusseldorf.
Apoi, pe la sfarsit de aprilie se trezise cu un e-mail in care I se spunea ca este “eligibila” pentru post. Si ei o invitau la sediu.
Emotionata, in acea dimineata foarte calda, ca de vara, se epilase atenta, apoi isi pusese o rochie albă care se potrivea de minune cu sandaletele albe, cu bareta pe glezna, cu toc potrivit, nu provocatoare, dar foarte sexy. Arata bine pentru occidentali.
Sediul Fickmann era intr-un building nou, de 10 etaje, pe Batistei. Jos receptionista ii spuse sa urce la etajul 5, ca o asteapta domnul Helmut.
Lua liftul luxos, apoi strabatu etajele cu climatizare si machete groase. Se gandea, Doamne, ce fain ar fi sa lucreze in asa cladire.
Se opri la o usa pe care scria “Helmut Scherer-Human Resources Manager”. Batu la usa, cu inima stransa de emotii.
Ii deschise un domn bine, de fapt un barbat frumos, de vreo 55 ani, care semana izbitor cu George Clooney, desi era cam scund. Avea par grizonant, tuns scurt, si ochelari cu rama de aur. In birou era placut, nu zapuseala de afara, si mirosea a parfum masculin Beckham, dar din ala din Germania, autentic.
Domnul se inclina dinantea ei si ea vazu cum ochii ei cenusii o inspecteaza lubris, de jos pana sus.
Si o invita sa ia loc pe fotoliu.
“Doamna, am vazut CV-ul. E bun. Chiar foarte bun”
Apoi il vazu cum neamtul cel chipes ii priveste cu interes neprefacut genunchii goi si gambele si se enerva deodata. Incepu sa tremure.
El continua. Ochii lui mergeau de la chipul ei, la picioarele ei.
“Si deci sunteti una din preferatele noastre pentru acest post. Salariu net – 3000 euro”.
Atunci Antonia Lazarovici simti ca I se usuca gura. Inghiti greu saliva.
“Cat ati spus??”
Domnul Helmut zambi.
“Cam 3000 euro. E putin?”
Deodata Antonia simti ca dimineata aia devine mai simpatica.
Doamne, cate putea face cu asa leafa.
“Vai de mine… Dar e fantastic… Cand pot incepe?”
In clipa aia domnul Helmut nu mai zimbi si fixand-o cu ochii lui cenusii ca otelul rosti urmatoarele vorbe, cu accentual lui german:
“Doamna, stiu ca veti fi socata, dar multinationale ca a noastra taie si spanzura in Romania. Nici nu banuiti ce putere avem, peste tot. Din pacate sunt si eu barbat, am anumite nevoi, dumneavoastra sunteti o femeie ireal de frumoasa, si va trebui sa va rog, ca pentru angajare definitive, fara proba, sa ma ajutati… sexual. Nu cer mult, nu va speriati. Ci doar ca organul meu sexual să fie lăsat să se frece 10 minute de sînii dumneavoastra, pe care-I banuiesc deliciosi. Nu dureaza mult si nu va infectez cu nimic. Si nu incercati sa faceti reclamatie ca propun asta, ca nu aveti avea nicio sansa.
Multinationalele domina tot. Si aici eu decid tot. Imi pare rau ca v-am stricat ziua.”
Antonia Lazarovici crezu ca viseaza, deschise gura nereusind sa spuna nimic neamtului, si din euforia din clipa cand aflase leafa, cazu intr-o furie oarba, vazu negru in fata ochilor, sari in picioare, îl plesni pe domn peste gură, apuca sa vada cum neamțul cade in fund, si fugi din biroul cel somptuos.
Se rataci pe holurile cu mochete, cu inima zvacnind de furie oarba… apoi iesi la aer. Inca credea ca viseaza, dar nu visa. Rataci ca in cosmar prin centru prinsa in ganduri negre, cam o ora. Doamne Dumnezeule, se gandea, ce animale occidentalii asta… Noi suntem femei sarace si cinstite si ei cu capitalismul lor ne exploateaza… Ne umilesc… Se gandi apoi ca mai bine ii dadea cu vaza aia in cap.
Se gandi de doua ori sa vorbeasca cu amicul lor, Tanasescu, procurorul.
Dar apoi in cap ii rasunara vorbele domnului Helmut – “Nu doamna, nu aveti sansa contra multinationalelor”.
Se aseza pe o banca. Ganduri ciudate ii zburataceau prin cap. Se tot gandea la acel salariu… apoi deodata, contra vointei ei, din subconstient, auzi o voce diavoleasca si parsiva: “Antoniaaa, du-te si mangaie-l pe Herr Helmut, du-te, du-te, du-te…”.
Stomacul I se chirci. Ce naiba fusese asta? Cum adica ea, femeie onesta si maritata sa ofere atingeri sexuale unui necunoscut?? Chiar asa curvancă ajunsese pentru o leafa?
O intepa inima. Ii venea sa urle. Se mai plimba prin Cismigiu o ora, sfasiata de indoieli, cu gandul la ce insemna 3000 si la ce ii ceruse neamtul cel frumos. Se ura ca ajunsese sa se gandeasca ca ar putea face asa ceva.
Dar din cand vocea satanica ii spunea “Antonia, si care e problema? Doar nu te filmeaza nimeni. Domnul Helmut ejaculează pe sînii tăi, si e fericit, tu ajungi in companie cu super-leafa si esti fericita. Nu fi fraiera, fa-o”.
O durea stomacul, o durea inima, capul ii vuia.
Ce sa faca? Ce sa faca? Ce sa faca?
Auzea vuietul orasului, dar in mintea ei nu auzea decat vocea domnului Helmut care ii propusese afacerea, in mod asa cinic. Macar fusese sincer.
Epuizata de nervi, bau un suc si dupa inca o ora, stiu ca o va face.
Suna pierduta pe domnul Helmut.
“Jaaa?”
Avea voce calda, golanul.
Ragusita si cu fluturi in stomac Antonia ii vorbi cu voce stinsă.
“Stiti… M-am decis… Voi face… ce mi-ati cerut. Cand sa vin?”
Il auzi cum scoate un sunet ciudat apoi tacere. Ea se impacienta.
“Alo, mai sunteti acolo?”
Il auzi cum gafaie tare, terminat de ceea ce ii zisese.
“Vorbiti serios? Meine Frau… Ich… Mein Gott… Mein Gott…”
Omul se bîlbîia.
Peste douazeci de minute frumoasa Antonia Lazarovici batea iar la usa domnului Helmut.
El deschise. Il vazu ca si el tremura tot, si era in camasa.
Sub centura ii vazu umflatura zvacnitoare.
Se gandi, Doamne o are enorma,din moment ce impinge asa tare si slipul si panatalonul.
Nu mai era cinic. Antonia simtea ca vomita de emotii si de situatia inimaginabila.
El apasa tasta de la interfon.
“Suzi, nu vreau sa fiu deranjat o ora, te rog”
Secretara zise da, iar el incuie yala.
Ramasesera amandoi in picioare, stanjeniti.
In lumina soarelui de pranz picioarele Antoniei se vedeau goale in sandalele albe, goale, mici si ademenitoare, cu unghiile vopsite in roz-bombon.
“Da, voi face ce mi-ati cerut. Dar nu mai mult. Am nevoie de leafă. Puteti ajusta storurile? Nu pot cu soarele asta. De fapt eu niciodata nu fac asa ceva, nici cu soțul…”.
Imediat el lua telecomanda, se auzi un bazait electric si stralucirea zile devein un fel de penumbra.
Fara un cuvant domnul Helmut o impinse usor inspre fotoliu si Antonia se aseza, apoi el se lasa dinaintea ei si incepu atent sa-si plimbe palmele pe genunchii, gambele si gleznele el.
“Ach, mein Gott, ce piele catifelata aveti… Cum puteti fi voi romancele asa de sexy? Stii ca tara mea are cele mai urate femei din lume?”
De unde naiba invatase neamtul asa bine romaneste?
Stanjenita si tremurand toata, osciland intre curozitate si furie, Antonia Lazarovici se lasa deci alintata de mainile lui, care insa nu urcara pe coapse, cum se astepta. Era prima oara in viata ei cand un alt barbat o atingea pe corp. In secundele urmatoare isi dadu seama ca de sub revolta si indignare si rusine, in ea incepe sa izvorasca incet dar sigur o excitare sexuala vinovata, cum nu mai simtise.
Domnul Helmut ii dezmierda deci picioarele, murmurand ceva in germana.
Antonia realiza ca omul era fundamental un domn. Care era si curat, si ingrijit.
Domnul Helmut apoi o mangaie pe par si o privi adanc in ochi.
“Doamne ce piele catifelată aveti. Picioarele dumneavoastra m-au adus intr-o stare de excitatie sexuala cumplita. Eu de fapt nu am mai ejaculat de o luna de zile. Va dati seama?”
Antonia se uita cu dispreț la el.
Devenise brusc foarte curioasa sa-l vada ce va face. Si cum.
Și dacă o viola?
In constiinta ei un Diavol mic chicotea.
Deasupra ingerii se uitau suparati la ea.
El o mangaie iar pe umar.
“Antonia.. Liebling… Faci acum ce te-am rugat?”
O tutuia, deodata.
Apoi se gandi la rochie. Pentru experienta cu sperma, trebuia sa si scoata rochia.
Ca in vis, bolnava de emotii, cu sangele zvacnind in tample, in birou, Antonia ramase in bikinei si sutien si sandale, dinaintea barbatului străin, apoi il vazu ca aduce din baie un prosop. Simti iar un val de greață si frică.
In lumina scazuta de storuri corpul ei perfect arata sidefiu, ca de marmura.
Ramase asa dreaptă si goală, dinaintea lui. Simțea cum îi ard obrajii ca unei fetițcane.
Apoi el o contempla indelung, cu ochii holbati la corpul ei.
Pe care doar sotul ei il stia.
“Meine Dame, du bist perfekt. Und die Engel würden für dich sterben”.
(Doamna mea, esti perfecta. Si ingerii ar muri pentru tine.)
O aseza apoi pe un alt scaun, si ea se lasa manevrata asa, ca un obiect sexual.
Tot ce simtea era parfumul lui David Beckham si vocea lui placuta.
In secundele urmatoare domnul Helmut ii desfacu febril agrafa de la sutien, care zbura aruncat de el pe birou.
Antonia, lasata cu sînii goi, ii acoperi instinctive cu mainile. Era prea mult cu jocul asta absurd, si voi sa se ridice.
”Nuuu, nuuu… Eu plec!!!”
Dar el o opri.
“Antonia, 3000 euro inseamna peste 12.000 lei Antonia… Nu uita… Te rog, nu dureaza mult, ce naiba… Esti femeie matura…”
Ea gemu, ca de o durere mare, se uita la el parca indurerata si se reaseza si isi expuse sanii goi.
Cu ochii inchisi simți degetel lui pe sînii ei frumosi, cat niste pepeni mijlocii, cu sfarc rozuliu, ca de fata. Atent domnul Helmut îi frămîntă ușor în palme și Antonia simți că, involuntar, se excită. Atinsi numai si numai de sotul ei, acum pe sînii se aflau mîinile altuia.
Diavolul mititel din capul ei aplauda acum.
Apoi domnul Helmut isi dădu jos pantalonii, si îi văzu chiloții bleu, umflați tare de dihania din ei. Care zvîcnea. O îndemnă blînd:
”Hai Antonia, dă-i tu jos… Eliberează animăluțul meu de acolo… Haaa… Nu uita de salariu.”
Antonia dîrdîia acum toată, cum nu dîrdîise nici la 19 ani cand sotul o deflorase.
Și îi făcu jocul murdar: încet trase de guma chilotului în jos.
Mădularul comprimat al domnului Helmut se destinse afară ca un Hopa -Mitică, mare, arcuit și cafeniu, cu un gland violaceu enorm. Antonia dete un mic strigăt de uluire – mădularul avea 20 de centimetri. Și pulsa în sus, arcuit la 45 grade, ceva rar pentru un om de 55 ani.
Simți laolaltă și greață și o plăcere murdară, masochistă, care o inundă deodată.
De parcă în locul ei ar fi venit altă femeie, Antonia, in clipa urmatoare, apucă în mînă sulanul și intuind ce vrea, începu să și-l plimbe încet printre sînii goi.
Neamțul răcni de plăcere vazand-o ce face singură. Privind mîna ei cu verighetă care i strîngea pulanul enorm.
Omul icni.
”Acum pupă-l…Te rooog…”
Antonia Lazarovici se încruntă către el.
”Nu. Asta nu.”
El icni iar, masturbat de degetele ei stîngace.
”O să ai 2500 eur Antonia… o leafă… Promit…”
Ezitantă, făcu și asta: se aplecă și sărută ușor pulanul drept pe capul violaceu. Care mirosea si el a David Beckham. Pupă sulanul tot mai tare, apoi îl mozoli umed.
Asta avu un efect devastator asupra domnului Helmut.
Care o apucă brutal de un umăr, se împinse în ea și începu să și golească năprasnic
testiculele direct peste sînii ei goi, scheunînd ca un bolnav, cu mii de ace înroșite ale plăceri care l împungeau în șale, privindu-și propriile țîșnituri care năclăiră pieptul minunatei femei care stătu dezgustată dar cuminte sub răbufnirile de lichid seminal comprimat vreme de o lună în glandele neamțului.
Era gata.
Neamțul cel frumos gemea golit ca un animal rănit, continuînd însă să și plimbe mădularul fleșcăit pe pielea sînilor ei care străluceau acum sub glazura de spermă multă, fluidă și mirositoare, care, ciudat, nu i provoca greață. Bîiguia.
”Ești reală?… Ach… Du… Chiar ești reală?!”
Ceva o gîdila, si Antonia, străbătută de fioro greu de descris, văzu șiroaie de spermă care i curg de pe genunchi pe gambă. Alte șiroaie se scurgeau de pe un umăr. Parcă era in filme porno. Peter North putea fi invidios.
Domnul Helmut cel spermos se prabusi pe un fotoliu gafaind, cu ochii stinși.
Fără un cuvînt ea se șterse de zeama lui cleioasă, gîfîind, își puse sutienul si rochia, si isi aranjă părul.
Fusese putana ăstuia – încă credea că visa.
Apoi, înainte ca ea sa iasă din birou domnul Helmut îi întinse doua foi – 200 euro.
”Sehr gut, liebling. Meriti. Ai stat exact cum am vrut. Am simtit o plăcere… uriașă. Luni vii la noul tău birou, ja? Chuess baby.”.
Epuizată de emotii, roșie ca focul la față, Antonia băgă banii în poșetă și ieși pe hol.
Nu putea vorbi și inima o durea.
Acasă, spuse sotului ei că gata, are un job bun. Și fugise la duș, unde, înainte de a da drumul la apă își adulmecă înfiorată sînii care incă mirosea a spermă străină și parfum David Becknam. Apoi lua un Diazepam si toată seara stătu in pat, bolnavă, pentru că dinaintea ochilor vedea mereu și mereu mădularul de cal al domnului Helmut care își scuipa cu furie încărcătura de spermă peste sînii ei goi.
Și știu că mîine avea să l caute iar pe acel armăsar teuton, să l pună de data asta să o pătrundă între pulpe cu acel ireal mădular omenesc.
Excitant