Ioanide (55 ani) și Denise – eu ştiu ce e în capul tău: tu mori după funduleţul meu

Din primele secunde, între Ioanide şi fiica lui Saferian se stabilise o comunicare lubrică şi secretă care, deşi arhitectul căutase să o anihileze ajunse la apogeu printr-o experienţă sexuală copleşitoare.

Arhitectul provoca turburări erotice fetelor tinere, cu fizicul lui de faun fără vîrstă, în pofida celor 55 de ani. Asta se petrecuse şi cu Denise Saferian. Ştia vag că fata era din primul mariaj al armeanului cu o franţuzoaică. Denise avea un corp clasic, cu coapse maiestuoase şi sîni mari. Deşi avea gură cărnoasă, de orientală, pielea o moştenise de la maică-sa: albă ca laptele. Picant era că fata fusese măritată, vreo 6 luni, cu fiul unui negustor, dar cauzele divorţului nu le ştia nimeni cu precizie.

Totul se petrecuse în mod uluitor, exclusiv la iniţiativa fetei, care purtă pe arhitect pe culmile unor plăceri sexuale şi bolnave greu de imaginat. Ioanide ştia el de fete de 22 de ani emancipate, dar ceea ce îi oferise fata armeanului trecuse dincolo de orice vis.

Ioanide avea un atelier închirat pe Batiştei unde se deda cu furie sculpturii. Era de fapt o odaie enormă, cu ferestre înalte, cu un pat de fier şi o sobă. Nu comunicase fetei adresa asta dar într-o zi de mai, pe la prînz, arhitectul se trezise cu Denise la uşă. Contrariat, Ioanide o privi. Purta o rochie albă, cu sandale albe şi poşetă albă. Părul ei minunat, negru ca abanosul, îl avea adunat în coc la ceafă, precum femeile romane. Curioasă şi dezinhibată, fata inspectase deîndată atelierul, bocănind cu tocurile sandaletelor pe duşumelele de stejar. Umpluse odaia cu parfumul ei greu, ca de crini. Ioanide, încercînd să-şi alunge turburarea erotică, o chestionă să afle de unde îi aflase ea adresa, cu ton sever.

Denise fu dezarmant de sinceră. „Dar doamna Elvira mi-a spus unde eşti.” Ioanide o înjură în gînd pe soţia lui, veşnic amabilă. Doar o rugase să nu dea nimănui adresa atelierului. Apoi, fără să ceară permisiunea, Denise aprinse apoi o ţigară, cu dexteritate, şi-l privise fix cu ochii ei imenşi, negri. ”

Ioanide, ştii ce am visat as-noapte?”

Arhitectul tresări indispus de tutuială. „Am visat că eram goală, dinaintea ta. Nu vrei să mă vezi complet nudă?”

Ioanide se cutremură de lipsa de delicateţe a fetelor de azi. Nu era prima oară cînd fete foarte tinere îşi exhibau dinaintea lui nevoile. Făcu un gest de respingere. „Denise, fii rezonabilă, te rog. Eşti fata celui mai bun amic al meu, ce Dumnezeu! Şi am şi o fată de vîrsta ta!” Ea rîse înalt. „Doamne, ce MORAL eşti ! ” După care începu să-şi desfacă încet rochia. „Ioanide, nu mă poţi opri. Sunt foarte încăpăţînată, ştii bine. Uite, aşează-te pe pat şi lasă-mă să-mi fac visul.” Ioanide nu mai spuse nimic.

Se instală pe patul îngust, privind, înfiorat de senzaţii incestuoase şi cu inima zvîcnind. Denise depuse pe un scaun cele trei piese vestimentare: rochia albă, un soutien-gorge negru şi nişte chiloţei negri, minusculi. Denise era acum complet goală şi cu sandaletele în picioare, dreaptă şi înaltă, privindu-l sfidător. Cu siguranţa femeilor care se ştiu frumoase, fiica lui Saferian făcu cîţiva paşi prin atelier, mişcînd din şolduri. Ioanide se uită: sexul fetei era perfect epilat de orice păr, gros şi cărnos, sex de femeie cu viaţă sexuală.

Ea rîse: „Ce e domnule Ioanide? Vă place? Eu totdeauna mă rad acolo. E igienic.” Arhitectul îşi dădu seama că pantalonul subţire de vară i se umflase dinainte de o erecţiune enormă. (Obsedat de viaţa în asceză, Ioanide nu mai atinsese o femeie de un an şi tensiunile de bărbat acumulate în el erau enorme.)

Fata lui Saferian aprinse liniştită altă ţigară şi se îndreptă către sculpturile terminate. Goală. Era ca un vis. Era în atelierul lui şi o fată superbă, brunetă, cu piele albă şi corp de naiadă, se plimba goală puşcă, sub ochii lui. Avea fund destul de mare, oriental, dar talia fină şi lungimea picioarelor compensa acest defect. Pe fereastra deschisă venea de afară zgomotul străzii, miros de benzină şi vară şi în faţa lui Denise îi inspecta sculpturile, complet goală. Respiră adînc şi rămase pe pat, decis s-o lase să vadă ce mai are în cap. Fata se apropie de pat şi stinse ţigara. Avea sînii mari, lăsaţi, cu nişte sfîrcuri foarte lungi şi foarte roz. „Ai talent, Ioanide.”

Apoi Denise îngenunche lîngă el şi îşi lipi palma, peste pantaloni, de organele genitale ale arhitectului care dete un icnet. Fata îl privea transfigurată şi în ochii ei negri se aprinseseră nişte luminiţe ciudate. Degetele ei strînseră tandre penisul lui Ioanide care icni mai tare, de răsună odaia. Denise vorbi încet. „Ioanide, sper că nu te gîndeşti acum la fiica ta? Eu NU sunt fiica ta!” Plăcerea provocată de degetele ei calde, peste pantalon, era de nesuportat şi arhitectul o îndepărtă. „Denise, fetiţo, ştii, cu femei nu am mai fost un an! Aşa că nu pot să rezist… Nu aş reuşi să… te fac fericită! Hai să oprim nebunia asta, te rog!”

Fata rîse încet. „Of, dar cine a zis că o să-ţi cer să faci dragoste cu mine acuma? Ioanide, noi fetele de azi, emancipate cum suntem, avem alte gusturi, ne putem bucura de plăcerea altuia… Şi mie, ca altor fete, îmi place să ronţăi… banane.”

Arhitectul rotunji nişte ochi aşa de uluiţi şi de caraghioşi încît ea rîse înalt, hohotit. Apoi redeveni serioasă şi începu să gîfîie şi pe buza superioară îi apărură nişte picături fine de transpiraţie şi arhitectul înţelese că fata lui Saferian este într-o intensă nevoie sexuală.

Din acest motiv, cînd Denise începu grăbită să-i desfacă nasturii prohabului se lăsă pe spate, abandonîndu-se dorinţelor fetei. (Într-un mod pe care, altădată, nu l-ar fi acceptat în ruptul capului!)

Marele mădular al lui Ioanide ieşi la iveală, arcuit, erect şi cafeniu, şi parcă nedumerit. Curioasă şi surprinsă, seducătoarea lui emise sunete de bucurie erotică nemărginită. „Mon Dieu, quel monstre!” Denise, la emoţii, abuza de expresii franţuzeşti, fapt ce irita pe Ioanide.

Arhitectul icni apoi de plăceri mari cînd Denise îi apucă deîndată mădularul cu degete fierbinţi-catifelate. Apoi, involuntar, răcni şi se apucă de marginea patului cînd Denise începu să-şi plimbe deodată limba rozulie peste glandul violaceu, mare cît o caisă. Fata armeanului era pornită. Denise se aplecase cu pieptul peste coapsele lui Ioanide. Era grea şi îi simţea sînii calzi striviţi de coapsele lui şi gura umedă, ca o ventuză care-i înghiţea carnea. Îşi vîrî cu furie mîinile în părul ei aspru şi continuă să răcnească, crezînd că moare.
Apoi nebunia se opri. Deschise ochii. Denise stătea sprijinită pe genunchii lui, răsuflînd greu. Ochii ei mari erau turburaţi şi avea picături de sudoare pe frunte. Fata îi atinse penisul. „Te rog nu te goli încă. Îl vreau neapărat în mine! Aşa, plin de sînge pulsatil. ”

Complet gol, cu burta scobită, arhitectul chiar că arăta ca un faun.
Denise se lungi pe spate şi îşi ridică graţioasă picioarele ei frumoase pe umerii largi ai lui Ioanide. Se împinse şi mădularul alunecă în vulva ei umedă şi icniră amîndoi. Îşi găsi repede ritmul şi începu să o penetreze brutal. Denise începu să emită mici ţipete care reverberau cu ecou în odaia mare, repetînd isteric aceeaşi frază: „Ioanide, mor! Ioanide, mor!”

Nu dură mult. După un minut, fata lui Saferian îşi arcui tare de tot capul pe spate, cu ochii revulsaţi şi unghiile ei lungi se înfipseră convulsiv în umerii arhitectului. Zvîcni din fund de cîteva ori, tare, apoi picioarele ei grele căzură şi rămase inertă pe pat, gîfîind spasmodic.

Ioanide privi ceasul. Doar o oră trecuse de cînd Denise îşi scosese rochia. Se instală pe un taburet şi o contemplă, curios. Denise continua să zacă pe spate, fericită, cu picioarele în lături, asudată şi ciufulită. „Doamne, ce femelă imbecilă şi glandular împlinită!” gîndi.

Atunci, de parcă i-ar fi auzit ea deschise ochii ei mari şi îi zîmbi moale. „Oh, ce bine a fost, iubitule! De cînd te-am cunoscut am bănuit că o ai mare…” Apoi, de parcă nu ar fi fost de-ajuns, Denise îi făcu altă surpriză. Cu mişcări încete fata lui Saferian, se răsuci şi se instală cu fundul în sus, cu pieptul peste marginea patului. După care îl privi languros peste umăr: „Ioanide, cum ţi-ar place să mă penetrezi… greceşte?”

Arhitectul tresări de invitaţia halucinantă. Ea scoase un rîs ciudat. „Ioanide, eu ştiu ce e în capul tău: tu mori după funduleţul meu dar morala te omoară! Şi fă-o acum, că am juisat şi găuricea mea secretă e desfăcută…”
Arhitectul cedă şi de data asta. Cu inima zvîcnind, se instală la spatele fetei şi depărtă atent fesele mari şi calde. Între ele zvîcnea un anus desfăcut care trăda experienţele anale. Se împinse acolo, penisul intră pînă la testicule şi Denise se cutremură şi gemu puternic.

Plăcerea penetrării anusului tinerei era cumplită dar mai voluptuoasă pentru arhitect (mare amator de ilustraţii pornografice) era imaginea spatelui gol al fetei, talia fină, şi mai jos, între bucile ei imperiale perfecte, imaginea falusului lui cafeniu intrînd şi ieşind bestial din gaura nefăcută pentru amor.