Lumea e curioasa cum e viata mea din afara profesiei. Va multumesc, dar viata mea nu e atit de interesanta pe cit s-ar putea crede. Totusi, am sa incerc sa descriu o zi normala, cum a fost cea de duminica, in care nu am lucrat ci am stat acasa si m-am rasfatat.
Trezirea la cit mi se deschid ochii – de obicei in jur de 12. Cafea neagra, acompaniata de o muzica light, de trezire (Budha bar sau Cafe del mar). De obicei nu aud muzica, pentru ca ma adincesc in ginduri. Lipa-lipa la dus, care trebuie sa fie firbinte, indiferent de temperatura de afara. Pur si simplu nu suport sa-mi fie frig. Cred ca as muri de disperare daca as trai intr-o tara nordica. Zapping usor la televizor si zabovit la emisiuni cu teme de fitness si dieta. Ora 14: comanda la chinezesc – porc gong bao si supa acra iute. Wu Xing e mediocru, mereu imi promit sa nu mai apelez la ei.
Intilnire cu Gina la Cafe Galeron – stat si barfit. Afara e foarte cald. Gina imi povesteste despre o emisiune idioata in care sotii si sotiile sint confruntati cu infidelitatea partenerului de viata, iar eu imi manifest lipsa de interes pentru astfel de productii. Lucrul o infurie pe Gina care tace demonstrativ si trage studiat din tigara. Masini scumpe se perinda prin fata cafenelei Turabo de peste drum. Pe jumatate din soferii lor i-am cunoscut la un moment dat. Pe cealalta jumatate urmeaza sa-i intilnesc. In continuarea programului duminical, Gina imi tine predici despre fidelitate ca o valoare crestina care a facut ca omul sa-si depaseasca conditia animala. Ii ripostez ca fidelitatea este o vorba de dinsii inventata si ca nu exista nici un barbat fidel, i-o spun din experienta. Ii inchid gura pe care o deschide din nou sa-mi critice papucii Prada cumparati de la Milano pentru ca sint prea comuni. Ridem impreuna si ne despartim sarutindu-ne de trei ori ca la Paris.
Ma intorc acasa si plonjez in pat, unde citesc pe nerasuflate doua capitole dintr-un roman de Marc Levy dupa care imi fac un shake din doua banane, un ou, trei frunze de menta si citeva boabe de afine pentru colorit. Se spune ca face bine la voce, desi eu pe a mea nu o folosesc decit pentru vocalize si gifituri artistice. Pun Pacientul Englez la DVD si-l revad pentru a 37-a oara. Adorm pe la mijloc si ma trezesc spre miezul noptii, cu picioarele inghetate de la aerul conditionat. Mai fac un dus fierbinte, maninc citeva cuburi de pepene galben si ma culc cu fata la geam, uitindu-ma la stele si realizind, pentru a cita oara, nimicnicia rasei umane, care se razboieste pe un fir de praf infinitezimal.
