Cineva a lasat un comentariu care m-a pus pe ginduri, in legatura cu pretty woman. El spune ca majoritatea femeilor ar vrea sa fie in locul meu pentru macar o noapte. Pasamite, in fix acea noapte, o sa intilneasca un Richard Gere care nici n-o sa le palmuiasca, nici n-o sa le penetreze anal dintr-o bucata, si nici n-o sa le priveasca cu o scirba infinita. Le-as recomanda o noapte de weekend, cu peste 5 clienti, majoritatea beti, unii aproape in staza alcoolica.
Eu nu cred in astfel de prostii. Julia Roberts este o prostituata frumoasa si stingace, iar Richard Gere un industrias bogat si al dracului de chipes. Ei se intilnesc din intimplare, iar Gere ii serveste curvei o tava de jeragai, ca gloabei lui Harap Alb, transformind-o pe data intr-o doamna cu par matasos si suflet mare. E cea mai cusuta cu ata alba poveste pe care o stiu, insa a prins. Ciudat. Cineva spunea ca marele avantaj al oamenilor este ca pot fi linistiti prin simpla negare a evidentelor.
Cred ca lumea are nevoie de povesti frumoase, romantate, pentru a uita rutina ucigatoare din fiecare zi. Oamenii al caror viitor este exclusiv o repetare a prezentului au nevoie de povesti care sa-i transporte. Pretty Woman si Harry Potter nu exista, nici macar sub forma de posibilitate. Domnii frumosi si bogati nu se indragostesc de centuriste. Niciodata. Dupa ce ai luat prima bataie de la un bogatas care te ameninta cu expulzarea din oras, iti ies din cap toti fluturasii astia de Hollywood si-ti dai seama ca Pipera nu e Beverly Hills.
