Ma bucur sa vad ca s-au inmultit comentariile si vizitele, desi numarul de cititori al jurnalului meu ma lasa rece. Practic, ma intereseaza mai mult comentariile decit numarul de vizite. In fine. Ce nu s-a inteles este ca eu nu scriu acest jurnal pentru cititori ci il scriu pentru mine. De facut public, il fac pentru ca am o latura exhibitionista destul de pronuntata. Nu tin sa raspund la comentarii, dar o sa fac in asa fel incit sa nu mai fie nevoie de interventia mea pentru a aproba un comentariu. De azi, comentariile sint la liber. M-as bucura daca in noianul de injurii si propuneri indecente as gasi si citeva vorbe bune. V-as multumi tuturor si mi-as da seama ca acest blog imi ajuta. De fapt, el imi ajuta deja, dar intr-un sens pe care nu o sa-l afle nimeni, niciodata.
Pentru ca m-a lovit un comentariu, trebuie sa clarific un lucru. Nu exista, structural, nici o diferenta intre o prostituata de 30 de euro numarul si cea de 500 de euro ora. Ambele sunt alcatuite asemanator, presteaza un sex similar, cu acceasi lipsa de chef. Diferenta este ca, uneori, cele ca mine, trebuie sa faca fata unei discutii despre impresionismul francez, despre literatura clasica rusa ori, pur si simplu, despre Liszt, cum mi s-a intimplat intr-un rind. E diferenta dintre un salariat cu cu scoala generala si unul cu facultate si masterat (cazul meu, evident). Diferenta dintre o gravura de iarmaroc si un Renoir.
Povestea cu Liszt o sa o spun alta data, pentru ca acum merg la sala.
Iti multumesc pentru ca esti sincera si impartasesti experienta ta. Ii dispretuiesc pe cei care profita de ceea ce faceti-proxeneti sau cei care ii . Eu nu dispretuiesc ceea ce faceti, desi o singura data am apelat la asa ceva( de fapt de doua ori, dar a doua oara a fost asa, o chestie ce a semanat cu o masturbare) desi nu am o relatie in acest moment si sunt si divortat. Trebuie sa spunem un lucru. Voi nu ati exista daca nu ati fi cerute de ”piata” sa zicem asa. Ii dispretuiesc pe cei care culeg bani de pe urma muncii voastre-proxenetii si protectorii lor din institutiile statului.Sfatul meu pentru tine este sa investesti cel putin o parte din bani in ceva.
De pilda, un local -restaurant, bar- pe care sa-l inchiriezi la cel care sa se ocupe efectiv de el. Ar putea fi pensia ta. Sau o pensiune administrata tot asa. Un lucru cred ca il uita profesionistele domeniului este ca ele sunt acolo nu numai pentru prestatie sexuala efectiva ci si pentru a fi confidente, sa stie sa asculte, pentru ca un barbat care se respecta merge acolo nu numai pentru ”a se goli” scuza expresia ci si pentru a avea cui se confesa, considerand ca o persoana care accepta ”intruziunea in trupul ei” este o persoana care stie si sa asculte si care cu interes trebuie sa-i asculte si destainuirile unui astfel de barbat, si comentariile despre impresionismul francez si cele despre rococo-ul in arhitectura sau muzica clasica. Rolul vostru, al celor care se respecta este mai mult decat de ”prestatoare sexuale” ci de ”insotitoare de bord” pentru unii care nu-si gasesc alinarea in alta parte.