Am navigat pe situri porno pina ni s-au impaienjenit privirile si mie si lui Gizmo. Trebuia sa-l ingenunchez. El a inteles si a acceptat barbateste jertfa. Am dat yes la tot ce mi-a aparut. Se pare ca strategia sugerata de cineva a functionat. Gizmo a primit aceasta plimbare virtuala ca pe un pumn in plex. La un moment dat, sub ploaia de sageti dusmane, a icnit. O lance i-a taiat inima in doua si a ramas blocat, cu ochii sticlosi. Pulsul ii era slab, aproape imperceptibil. Doar un beculet verde mai clipocea agonic, fara vreun motiv aparent. I-am inchis ochii bravului meu laptop cu palma (i-am inchis capacul pina a facut clic) si am asteptat sa vina Mircea sa-l resusciteze iar mie sa-mi faca respiratie bouche a bouche.
Mi-am pus, ca de obicei, patru picaturi de parfum. Cite una dupa fiecare ureche, una intre sini si una pe banda de par pubian de pe Muntele lui Venus (ticket metro). Am asteptat, calma, sa sune cineva. Cind a sunat, stomacul mi s-a facut, brusc, ghem. O senzatie noua, pe care n-am mai trait-o din anii de facultate. Era Gina, vai. I-am dat papucii si mi-am reluat asteptarea infrigurata. Dupa vreo ora, timp in care deja imi clantaneau dintii din cauza asaltului adrenalinei, sunetul soneriei m-a facut sa tresar violent.
Mircea era imbracat intr-o camasa hippie de in alb care se scotea pe deasupra, ca un tricou (de unde stiu pe unde se scoate? va trebui sa mai asteptati pina miine). La mina purta un sirag de margele aducatoare de noroc care si-au dovedit din plin eficacitatea. Nu si pentru mine.
Din pacate, mi-am calculat prost timpul si nu pot continua sa scriu acum. Clientul pe care l-am aminat aseara nu mai are rabdare. Apoi, mai am citeva cereri. Voi continua sa scriu miine. Mircea e clar ca nu citeste bloguri.
58 Responses
Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.
finally:)..sunt curioasa ce se intampla in final…
felicitari pt blog:)
ce m-as rade ca Mircea sa nu stie cum sa-ti repare laptopul, pe care in mod sigur l-ai futat in ultimu’ hal :))
Mircea si-a varsat pe camasa cana cu ceai fierbinte pe care i-ai oferit-o si uite asa ai vazut tu ca ea se scoate din pantaloni precum un tricou. simplu!
ce-mi vine sa rad ca eu chiar cred ce scrii tu aici =)) lol
cel mai probabil citeste si se joaca. eu asa as face
@ 1307: Pai se pare ca Mircea a reparat laptop-ul … din moment ce am citit asta, nu?
Mirciulica …ti se pregateste ceva !!!
Ha …ce-mi place …oricine este persoana care scrie …e tare tare!!!
@airbornb ma ceva chiar e putred aici
Cand am zis unor oameni de aici ca sunt prosti n-au vrut sa creada. Eeeeee
foarte tare…..uite asa ii mai tii o zi in suspans…..cred ca ce vei visa in seara asta vei scrie maine….
Daca te chinui atat de mult sa faci ca lucrurile sa mearga bine (si se pare ca te pricepi), s-ar putea sa ai surpriza ca o sa se termine mai rapid decat iti doreai. Nu forta nota. Mai repede nu inseamna intotdeauna mai bine, nu?
interesant…
lu mircea nu i s-a sculat….sau i-a murit la intrare din cauza firului din imediata vecinatate a labieie drepte!
q
ai grija ca daca citeste e cam aiurea… afla toate ,,trucurile”
cred ca si tie iti vine sa razi, curvette :))
sunt sigura care a citit titlul post-ului?
o SEARA cu mircea, deci ma chere curvette a fost cuminte…
Da’ fute-l fata odata, si nu ne mai tine in tensiune :))
Iaca ce fac in loc sa muncesc…. si cand te gandesti ca radeam de astia care se uita la telenovele…
Captivant blog.
Cred ca te intalnesti cu Mircea cl Batran,nu citeste bloguri,nu e activ sexual.Intreaba-l daca i-a placut Scrisoarea a III-a.
AR TREBUI SA TE APUCI SA SCRII CARTI CAND IESI LA PENSIE..AI INTRECE O PE SYDNEY SHELTON ..SAU CUM O CHEMA O..PLUS CA AI SI ACEL “JE N’AI SAIS QUOIS” CAND POVESTESTI..SI SUNT SIGUUR CA AI AVEA CE POVESTI..INSA PANA ATUNCI..TREBUIE SA TI GASESTI UN BARBAT..SI ALA SA FIE SINGURUL CARE SA TE MAI VIZITEZE STI TU P UNDE..CEAOS
@airbornb si @vlad you are so right :))
discutie intre tine si mircea: eu sunt student la ase, lucrez part-time la o firma unde ma ocup de contabilitate primara, sau mai stiu eu…dar tu? tu cu ce te ocupi? ai sau ai avut o masina smekera, ai un apartament decent, hmmm, te dai cu parfumuri scumpe si ai haine de calitate cu `crocodil` sau cu un `calaret`…hmm…
ce raspuns vei da la asta? liber profesionista? sau ii vei spune din start ca esti o curva care isi castiga existenta din supt si asa mai departe, sperand ca te va intelege?
nu poti ascunde asta prea mult timp, nu? minciuna distruge tot si probabil ca va exista o prapastie intre voi inca de la inceput…
oricum, e abia `part one`, poate ca gandesc prea departe… succes, eu tin cu tine.
astept pe cineva pe net exact cum al asteptai tu pe Mircea,,, ma gandesc cum va decurte a 2-a voastra intalnire si ce subiecte abordati.ce faci daca Mircea e mai bun ca tine ?
@ mimi:
eu tin cu mircea! dar mi-as dori ca acest Mircea sa fie homosexual. ce m-as mai rade. sau daca nu homosexual, macar prostituat. si nu unul de lux, ci unul care se vinde pe un pachet de tigari si un Cola la 2 litri. chiar sunt curios ce mai nascoceste autorul, acest Dumas al timpurilor moderne.
hmm… un happy end ar fi - stai cu mircea, te indragostesti de el, si el de tine, ramaneti impreuna si renunti la “meseria” ta!
sau… stie de fapt cu ce te ocupi, nu-i pasa, te sustine si impreuna ajungeti la milion si apoi va mutati definitiv in tenerife! 
“(ticket metro)” se refera la forma cartelei de metrou din Franta (Gia stie de ce…)
“Mirciulica” se refera la numele motanului firmei la care a lucrat “curvette”
(prea suna a scenariu minitel, parerea mea!)
parca trebuia sa scrii azi….ce s-a intamplat…te-a rapit unul din clientii de aseara…..dai cumva noroc cu pesti din dambovita la ora asta?
Eu cred ca munceste. Trebuie sa recupereze timpul pierdut cu mirciulica.
@glacius Sidney Sheldon a fost un el. Iar tipa asta poate fi chiar Laura Andresan dar m-as “foarte” mira ca ea sa aiba atat de mult talent literar. Oricum, e mult mai tare ca Sidney.
si eu toooot astept partea a2a offf Doamne!
Stii sa dozezi bine povestirea, sa intre cititorii zilnic, sa faca trafic. Mi-e greu sa cred ca de la 8 pana pe 10, tot cu clientul ala ai fost lol
Chiar asa ?? Unde e partea a 2-a. Scuze daca nu am mai zis nik pana acu dar de data asta chiar nu te-ai tinut de cuvant. Si io citesc destul de des !!!
e prima oara knd m-am obosit sa citesc un blog (cu exceptia unor alte mici articole) si presupun k dc ti-am citit toate posturile pot spune k mi s-a parut macar interesant
dar pe tot parcursul lecturii o intrebare nu-mi dadea pace: chiar esti curva? (scz pt adresarea aceasta directa) sunt convins k ai auzit-o de n ori (intrebarea) dar trebuia sa ti-o pun si eu :))
sunt curios si ce o sa rasp la acel comment care te intreaba cum de ai reusit sa scri din moment ce laptopu e virusat
oricum… mult succes in continuare si indiferent dc esti sau nu ce pretinzi mai baga minitle in cap si fetelor astea cuminti si invata-le cevor barbatii sa aiba langa ei in pat
PS: knd ne putem astepta si noi la o poza cu tine? fie ea si cenzurata k sa nu ti se recunoasca identitatea
@ERA
Dap, sa ne puna o poza cu firul ala de par.
@ERA
Eu st cel mai fericit k voi existati! In numele Curve(ttei) itzi ms pt msg d incurajare si sp sa mai intri p acest blg, veritabil din toate pnct de vd. Laptopu nu e virusat k e foarte greu de reusit acest lucru, doar clicaind pe yes-uri, dar nui nik, ia-o k pe o lectura. Daca poti sa-mi dai si mie id-ul tau, sa ma invetzi si p min sa vb.
U ai nevoie de Doamne Doamne
de ce stau la birou si citesc blogul asta? Poate ca, in afara de “must have” urile economice pe care trebuie sa le citesc in zilele mele obisnuite din viata mea cuminte si obisnuita, imi aduc aminte de mine, asa cum am fost si m-am oprit, si ma incearca o ciudata nostalgie:)
nu stiu cine esti, nu stiu cine e gina dar e un om deosebit, si stiu deasemenea cine sunt eu, genul bursiera cu viata secreta, sau mai bine spus, fosta viata secreta. am fost ceea ce s-ar numi, luxury escort si nimic din ce am citit pe blogul asta nu imi suna strain sau ciudat. doar ca antipatia mea fata de hoteluri si jena de a ma identifica la receptie m-a facut sa aleg calea avioanelor, a expatilor si a ceea ce se numeste business travelers in Bucuresti. Zambesc la gandul ca am ajuns sa vad locuri unde altii platesc mici averi sa ajunga, sa stiu cum se vede Bucurestiul de la etajele superioare ale Inter-ului, sa ma fi alintat in asternuturi de 5 stele ale unor lanturi hoteliere care inca nu au ajuns in Romania si dupa cum spune presa de specialitate, nu vor ajunge prea curand. Cunosc check inurile din aeroporturile mari din Europa, dar mai mult decat atat, zambesc gandindu-ma la modul in care am ajuns sa cunosc oamenii din spatele costumele scumpe si atitudinile de om de afaceri.
am avut parte si de acele experimente casnice in care am fost invitata sa iau pulsul vietii de cuplu care trebuia condimentata si imi recunosc sentimentul oarecum josnic dar pana la urma fenimin de a ma simti frumoasa tanara si libera fata e ea, sotie, putin prafuita si probabil nefericita, vazandu-si sotul cu care avea 2 copii cum mangaia si saruta cu cea mai simpla pasiune pe o alta. am trait acelasi sentiment de a ma rascumpara cumva fata de ea si de a o consola intr-un context care pentru altii reprezinta o fantezie, iar pentru mine, o mica filosofie despre cum e viata atat de fascinanta in nedreptatile ei. pentru ca eu plecam din acea casa cu o experienta placuta, un sentiment de libertate superioara si eram si platita pentru asa ceva, iar ea ramanea cu vesnicele intrebari despre chintesenta ei ca femeie in rolul de sotie ” open minded”. cine n-a fost acolo si n-a citit anumite priviri, nu stie despre ce vorbesc.
in brief, am avut totusi si neplaceri dar nu majore. adica sentimentul de dezgust pentru cei care negociaza, apoi sentimentul de superioritate vazand natura umana in cea mai intima ipostaza , comparand cu ambalajul de pe strada sau din masina scumpa si aparenta de normalitate plina de succes. poate ca nu sunt departe de ceea ce este un psiholog, folosind cu totul alte instrumente dar care, in the end of the day, se traduc tot in nota de plata si zambetul stiutor - nu chiar atotstiutor dar stiutor- din coltul gurii.
e clar ca sunt nostalgica pentru ca am lasat toate astea in spate, si motivul e o cu totul alta poveste, de data asta transpusa la nivel personal. ma gandesc ca toti oamenii obisnuiti pe care ii cunosc si pe care nu ii cunosc nu ar intelege niciodata un mod de viata de acest gen si mai ales, l-ar ridiculiza si eviscera cu comentariile lor triviale. din fericire nu am avut niciodata parte de neplaceri in aceasta fosta viata secreta, din contra, micul respiro de lux si intoarcerea la bucurestiul prafuit si la apartamentul cu chirie erau in ele insele o mica filosofie de viata. dar, tot asa, nu mi-am pus in cap sa ating un milion de euro si am fost mai selectiva, mai ” part time” si pana la urma, trecutul s-a topit in ” viata corecta” de zi cu zi de acum. imi aduc aminte de acea perioada si imi trece prin minte banda rulanta din aeroportul din viena in care imi taram trollerul si eram putin nervoasa stiind ca o sa il intalnesc pe cel care ma va plati pentru un wk si zambesc filosofic, acela mi-a ramas unul dintre cei mai dragi prieteni si chiar am facut o afacere impreuna.
rad gandindu-ma cu ce ochi as fi privita si cum mi s-ar schimba brusc viata / banuiesc ca in rau daca s-ar afla ce ascund in spatele ochilor mei si al zambetul sigur pe care il afisez. din ce am citit, cu anumite modificari, ma citesc pe mine. poate e o mica boala, sau poate e pur si simplu faptul ca nu trebuie sa fim toti la fel, dar nimic dezgustator nu imi intuneca amintirile. si nici alegerea facuta de a ” ma cuminti” si de a iubi intr-o relatie frumoasa si clasica, cu planurile de viitor clasice, casa, masina, nunta, copii, batraneti cu un plan facultativ de pensie, nu e deloc regretabila. ramene insa putin nostalgia sentimentului de putere si de independenta pe care mi-o dadeau fostele aventuri, cand dimineata, insorita, plecam in taxi spre casa, stiindu-ma mai implinita cu o suma pentru care altii muncesc doua luni zi de zi si ore suplimentare. astazi sunt in locul lor si ma intreb daca asta a fost destin, alegere, intamplare, daca suntem predestinati pentru a merge pe diferite cai, daca ma face un om mai bun sau mai rau sau daca pur si simplu, asta sunt eu si sunt mandra ca vorbele pe care le leg vin din educatie, din bun simt, si dintr-o sursa nedefinita (inca, la aspectul asta inca mai caut un raspuns).
si zambesc destul de trist gandindu-ma ca acum, iubind intr-o relatie cat se poate de normala, trecutul meu e speechless si parca am renuntat la o parte din mine, ca atunci cand, la regim, renunti la dulciuri:) poate e o mica boala, poate e un fel de derapaj, cateodata glumesc cu el si ii spun ca nu l-as insela cu nimeni, doar daca m-ar plati. dar nu este foarte departe de adevar, si e probabil natura umana atat de complicata care intotdeauna vrea tot pachetul, uitand de repercursiuni, efecte si echilibrari naturale. ma mltumesc sa ma stiu o fiinta ” altfel” si completa si sa fac lumea mai buna cat imi sta in putinta, in jurul meu si acolo udne pot si sunt lasata sa intervin.
nu cred ca vreau sa spun ceva cu adevarat prin comentariul meu, doar un hello, si sarecunosc o placuta surprindere de a fi citit printre randuri un jurnal care, in esenta, mi-a povestit o parte din propria viata si mi-a punctat cu precizie segmente de sentimente.
Tease. Frumos. Precum si ciudateniile ori intorsaturile destinului isca tocmai farmecul neverosimil, uneori, dar mereu superb, al vietii.
@Tease,
cc: ceruinstelatdeasupra,
Emotionant. Nostalgia cu care ne-ai dezvaluit amintirile tale e de-a dreptul misto. E ca in posturile de inceput ale Curvette-i, inainte sa o dea spre telenovela de azi. Nimeni nu are de ce sa te judece, cum de altfel nici pe ea, fiecare are in viata drumul sau, cu umbra sau cu soare. Commentul tau chiar mi-a placut. Sa ai o viata frumoasa asa cum ti-o doresti.
adica stati un pic: o vedeti pe tease ca e o fosta curva desteapta (scrie pana si filosofie cu “s”) si nu o credeti pe Curvette. sau nu nu, nu credeti in posibilitatea unei curvette, asa e mai corect. Ma depaseste rationamentul asta.
Giapapadia. Eu ti-am spus ca ai o blocare-n proiect cu “necrezutul” asta. De parca te sfortezi sa te contrazicem. Ne dam cu parerea. E simplu sa fii credincios, cand esti inger si stii sigur ca Doamne-Doamne exista. Mai complicat e sa crezi, faca sa ai dovezi irefutabile.:) Cazul tau vs al nostru.
ok, si acum mai citeste odata ce am scris.
* o data
Gia. Eu zic sa faci o scurta analiza de text. Ce nu intelegi?
am spus ca desi o credeti pe fatuca asta, nu credeti in POSIBILITATEA unei curvette. pana la urma nu e deloc complicat, chiar daca se autoexagereaza ca personaj.
nu sunt ingeru de langa dumnezeu sa stiu, nici nu ma refeream exclusiv la tine, deci te asigur ca nu are nici o legatura ce mi-ai raspuns tu (eventual daca o iei pe dos).
a, btw, stiu si de ce se scrie “phileosophia” cu “s”
giapadia, oamenii nu cred in posibilitatea existentei acestei fete care are acest blog pentru ca, in general, a face ce face ea este antonim cu a mai putea sa si scrii un blog, a gandi, a te exprima cursiv, a avea chiar talent litera sau orice alt talent, pe langa cel ” profesional”. desi, acel talent nu exista, totul vine din puterea de a gandi si cat de mult poti cuprinde cu mintea. de aceea, iata, cei mai asa-zis perversi oameni sunt si prnce cei mai inteligenti, tine de creativitate. nu cred ca e cazul sa dezbatem existenta cuiva, asa cum eu exist si ma exprim, si asa cum am fost si la fel m-am exprimat, exista, cu siguranta, si ea.
singura, cred, ne-credinta vine din faptul ca ea mai are puterea sa si administreze un blog, sa scrie si sa posteze, eventual sa raspunda la comenturi. stiti de fapt care e bucuria si esenta? ca oameni de acest gen exista, ca ei particpa la pibul tarii - nu neaparat din ce fac- ca platesc taxe si impozite, evident, prea mari pt veniturile castigate in luna lucratoare cu deadlineuri peste deadlineuri de mici corporatisti - si totusi iata ce se poate ascunde in spatele unui zambet politically correct. de asemenea, cred ca prefer oricand o tara de tineri corporatisti perversi noaptea si tinere care au target un milion de euro asumandu-si si reversul cu zile in care esti singur sau in care iti e greu sa mai poti fi tu insati cu persoane normale, decat tara celor care isi bat nevestele prin grajdurile vreunui sat uitat de lume, fara curent, dar cu un primar conducand un jeep, decat statul in care clasa politica si administratia e sinonima cu corputia si in care adolescentii scriu numai cu k, nu mai stiu sa conjuge verbe si cand ” sti ? “a devenit interogatia si a celui care pune umarul la un compelx rezidential si a dezvoltatorului care tine conferinte despre randamente investitionale.
eu cred ca normalitatea sta in cum te-ai educat ca om si cum ai reusit sa te exprimi lumii din jur. deci, nu va certati pe presupuneri, nu stiu cine exista si cine nu, eu stiu ac eu exist si mi-ar placea ca multi ca mine sa existe, am fi cu totii mai fericiti, veniturile s-ar imparti in mod mai eficient si cu siguranta, multe din problemele conjugale ar disparea:)
Gia. Din nou, ai o fractura de logica, in sensul ca spui ca vorbeai in general, dar comentariul urma imediat celui pus de mine, iar indicatia era data la persoana a II-a singular. Sigur nu esti Curvette. Doar un “negru”. Acum, depinde ce intelegi tu, prin vasta-ti experienta de viata, prin asta.
Tease. Nu e nici o cearta. Sunt doar “ticuri verbale” sau de interpretare ale unora. “Dragostea de intelepciune” nu e distribuita uniform.
cerulinstelatdeasupra: din vasta-mi experienta de viata iti spun ca cel mai usor lucru e sa te exprimi in propozitii eliptice si sa simulezi ezoterism.
ma refeream in general da, la reactia generala, iar persoana era a doua plural, ca nu folosesc forma de politete pe bloguri. si in caz ca nu ai observat tease tocmai ti-a explicat ce am spus eu, din nou.
iar frantura de logica nu imi apartine: in nu stiu cate bloguri imi spuneai curvette si acuma cu rautate imi spui ca nu sunt eu cand eu nu am spus de fapt absolut nimic. e amuzanta forma ta de “dragoste de intelepciune” si de descifrare a vietii, da’ ia-o mai usor.
oki, then, atunci eu ca un negrisor inchid si ma indrept spre casa, ca o cuminte corporate ce am devenit, si raman la ideea ca intr-o viata ideala, trebuia sa am ambele, trecutul si prezentul intr-un amestec omogen si fara depuneri.
oricum, interesant mod sa imi incep saptamana cu o descoperire de acest gen, si placut in acelasi timp. mai ramane si nostalgia, dar candva ma voi regasi in trecut si o sa inlocuiesc pragmatismul trecutului cu altceva, poate imi conving prietenul care e un alfa male convins sa incerce macar un swingers:) vedeti ironia sortii my friends, o cucernica tanara ar putea oricand sa descopere in ea o salbatica amanta iar alta, amanta perfecta temporara a tuturor care isi permiteau un pret,devine o iubitoare fiinta casnica, nepretuita lucratoare de mare companie internationala! isnt this cute! Din fericire, nu am nimic trist in mine, doar amuzamentul lasat in urma de aceasta twisted life si de micul secret pe care il port cu mine si in fata oricui.
oricum, este prima oara cand mi-am permis sa vorbesc despre ” ce am facut asta vara” si ultima, trebuia sa dau jos si bagajul asta din spatele meu, asta e farmecul discutiilor de siliciu cum le zic eu, sunt intotdeauna sincere.
va multumesc pentru aceasta zi de luni
Gia. “Mai citeste odata*(aici ai modificat ulterior) ce am scris”. Daca asta e a II-a plural, ok, atunci recunosc: eu sunt Curvette. In rest, nu stiu de ar conta pentru tine sau pentru C., daca esti sau daca e, ceea ce pareti a fi, aici, in virtual. Doar daca…
nu stiu ce nu intelegi tu. in primul comentariu am vorbit in general la p II-a plural, la care tu mi-ai raspuns personal. si apoi da, am vorbit cu tine. neclaritati?
:). Las-o asa. Probabil ai impresia ca vorbesti cu seful discotecii din Lehliu. Gara.
te asigur ca nu frecventez deloc discoteci :)) si in plus, culmea, nu eu am inceput si nici nu eu m-am adresat intai ca si in “lehliu”.
multumesc pt intelegere, si te rog citeste inainte sa comentezi
Gia. Unde ai vazut tu adresare “ca la Lehliu”? Scuze, dar esti total pe alt post de radio, in raspunsurile tale. Vezi ca, in lipsa busolei, te poti uita dupa Steaua Polara. Sau dupa muschii copacilor.
very funny
tease, frumoasa interventie.
in legatura cu punctul tau de vedere referitor la existenta cu adevarat a personajului “Curvette”, gandesc la fel ca tine, chiar faptul ca e in stare sa isi administreze propriul blog (si asta, chiar admirabil! are o multime de elemente necunoscute chiar pentru multi bloggeri impatimiti), asta anuleaza mult din posibilitatea de a crede ca femeia exista. Pentru ca nu am auzit-o vorbind de vreun prieten IT-ist, si nici de ceva studii in tehnologii web. In fine, it doesn’t really matter, nu ma intereseaza sa fac pe Sherlock Holmes, chiar dimpotriva. Voi continua sa ma bucur de blogul asta, fara a sti si a ma interesa prea mult daca personajul exista sau nu.
Curvette, esti o scriitoare chiar buna! Eu sunt convinsa ca vei publica o carte
Timd sa cred ca esti de pofesie jurnalista sau oricum lucrezi undeva in domeniu. Pentru ca stii cum sa mentii suspansul in povestirile tale, care sunt foarte aproape de a parea veridice.
Culmea e ca, un blog cu descrieri atat de amanuntite si care pot incomoda usor pe cineva, pe mine ma poate relaxa asa. Recunosc ca a avut efect asupra mea, in unele conceptii de-ale mele.
Sex sells, dar sexul povestit artistic, cu drama aferenta unei prostituate de lux… oh, asta vinde si mai mult!
Thanks for sharing si felicitari pentru idee!
Good luck pe mai departe!
PS: Sper ca al meu comentariu nu va fi catalogat drept ironic, pentru ca nu este.
“(ticket metro)” se refera la forma cartelei de metrou din Franta (Gia stie de ce…)……………