Iau decit 500 de euro pe ora

Se intimpla lucruri ciudate. Aseara am primit o oferta de weekend in Spania in compania unui domn pe care il cunosc. Plata buna, companie placuta, cadru de vis. Unde mai pui ca nici nu am vazut Granada si gradinile Alhambrei. Ma dadeam in vint pentru o astfel de iesire acum citiva ani. De citeva ori, pentru ca am facut greseala sa-mi exprim entuziasmul, clientii s-au prins si mi-au dedus biletul de avion din plata. E amuzant, dar nu arata decit o citime din zgircenia extrema a unora. Cunosc oameni cu pantaloni care au genunchi si care stau pe averi de milioane de euro. Se fac ca nu inteleg cind le spui un pret, ca sa cistige timp sa elaboreze o strategie de negociere. Mai ales astia noi, constructorii, care vorbesc cu “decit” fara nici o negatie. Le spui clar: “500 de euro” iar ei: “Am decit 300 la mine, draga”. In fine…

Acum sint inerta. Nu m-as duce. Oricum, cap la cap cistig mai multi bani daca stau in Bucuresti. Nu asta e motivul pentru care nu m-as duce, insa. Motivul nu-l stiu. In lipsa lui, ma linistesc spunindu-mi ca e o intuitie de-a mea in care am foarte mare incredere.

Aseara am avut un client nou, un evreu tinar din Tel Aviv, care de-a lungul celor vreo trei ani cit a durat explozia imobiliara in Bucuresti a acumulat nu mai putin de 12 apartamente basca 7 garsoniere aflate aproape toate intr-un imobil din centru, pe care le inchiriaza in regim hotelier. Toate acestea cu 20 mii de dolari pe care i-a primit de la tatal sau si cu care el trebuia sa-si dovedeasca inclinatiile de business. Povestea lui nu m-a mirat pentru ca sint foarte multi ca el. M-a frapat insa comparatia dintre mine si o garsoniera de-a lui, paralela pe care am facut-o fulgerator si care m-a lasat masca prin brutalitatea ei. In garsoniera aceea ar fi putut locui:

  • un cuplu fericit care face dragoste zgomotos,
  • o studenta visatoare care merge la cinemateca,
  • o doamna in virsta si pisica ei,
  • un pictor ratat si betiv,
  • un amploaiat al cailor ferate caruia ii suna ceasul la ora 5 AM,
  • Mircea Badea (daca nu ar sta cu parintii)

Dar nu. Garsoniera era inchiriata cu ziua si poate chiar cu ora. Exact ca mine. Nu era o garsoniera urita, insa era neutra, nepersonalizata, fada. Casa era, ca si mine, intr-o permanenta deriva, slalomind printre amorezi de ocazie, oameni de afaceri care vin sa cumpere proprietati supraevaluate, turisti rataciti in Est si raketi veniti din Tiraspol sa se capatuiasca la Bucuresti.

What do you think?

0 points
Upvote Downvote

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Comments

0 comments

Cea mai fidela prostituata

Erectia lui Franz Liszt